Un fel de poveste...

Era o dată un păstor

Avea vreo 40 de ani, acel pastor, şi era destul de fericit, mulţumit de viaţa sa, deşi înţelegea uneori că parcă ar mai lipsi ceva, parcă lipsea o piesă importantă din viaţa sa, care l-ar fi făcut şi mai fericit.

Avea soţie, copii, avea şi propriile sale oi, care îi aducea un venit mulţumitor, mai avea grija şi de oile unor săteni, ceea ce la fel  îl mulţumea într-un fel.

Şi iată că într-o bună zi, eroul nostru găseşte o pungă cu seminţe, de plante care nu creşteau prin preajmă, erau de câteva tipuri, şi chiar a găsit într-o carte, la un bătrân, ce plante sunt şi cum se cresc.

În acel moment a apărut în inima sa o dorinţă arzătoare, să planteze acele seminţe, să încerce dacă ar ieşi ceva bun din asta, era în apropiere, mai jos pe munte, un loc, unde a fost mai demult pădure de foioase, şi bănuia el că ar fi crescut acele plante, în pământul gras de acolo.

Dar avea îndoieli, chiar dacă îşi dorea mult acest lucru, iar fi luat mult timp îngrijirea lor, şi nu mai putea continua păstoritul, era foarte derutat, îi era frică că cei câţiva ani de încercare, îi vor aduce mai multe pierderi, nu va putea poate să-şi întreţină familia. A venit iarna, şi el atât de mult era preocupat de dilema sa, că nici nu mai putea avea grijă bine de oi, începuse să le piardă pe unele, care se îmbolnăveau, parcă fără motiv evident.

Într-o bună zi, când devenise insuportabil de greu să se gândească la toate aceste lucruri, la faptul că îşi dorea atât de mult o schimbare, să încerce în viaţa sa şi altceva, iar pe de altă parte,  îi era frică că ar putea pierde ceea ce a agonisit până acum, hotărî că va împărţi oile câtorva păstori învecinaţi, ca aceştia să reuşească să le îngrijească, pentru o perioadă, ca să poată încerca să-şi realizeze visul. Urma ca aceştia să-i plătească o parte din venit, ca să poată întreţine familia, iar în caz că reuşeşte cu plantele, să cumpere definitiv oile.

Din momentul în care hotărârea fusese luată, păstorul se simţi liber, ştia acum că chiar dacă nu reuşeşte, poate să se întoarcă la vechile obiceiuri, dar va fi sigur cel puţin că a încercat.  

La mulţi ani!!!

Te-ai gândit vreodată la semnificaţia unor MITURI şi „MITURI” despre anul nou?

Să le luăm pe rând:

Există un mit păgân care spune că la trecerea dintre ani se deschid anumite porţi energetice şi în „lumea noastră” pot pătrunde spirite mai puţin curate, deci pentru a alunga aceste spirite, oamenii au inventat o groază de ritualuri gălăgioase, cu clopoţei, bice, strigate, si multe altele, în plus există ritualuri care semnifică lupta dintre bine şi rău, unde sigur binele iese învingător.

Un alt „mit”, unul nou, dar poate, având acelaşi scop cu cel de mai sus (mai târziu voi scrie despre adevăratul scop), este legat de cum sărbătorim anul nou, oricine ştie: anul nou trebuie neapărat sărbătorit în compania plăcută a celor apropiaţi, este inadmisibil să o faci în singurătate…

Oare de ce?

Care sunt duhurile care bântuie în această noapte misterioasă?

Toate (sau dacă vrei marea majoritate) poveştile populare, la fel multe mituri ne relatează despre anumite lupte, dintre bine şi rău, totuşi, este ceva care semnifică o luptă interioară, nu una exterioară, trecerea magică dintre ani nu este o excepţie.

E o trecere simbolică la o nouă etapă…

O un nou cerc de anotimpuri, de luni, care ne aduce aminte că viaţa este trecătoare.

Iar duhurile cele rele, sunt visele noastre nerealizate, promisiunile făcute propriei persoane, gândurile că „voi fi aşa şi aşa în anul care vine…”, dacă rămânem singuri, există riscul ca acestea să „ne bântuie”, există riscul să fim nevoiţi să ne înfruntăm propriile limite, proprii „demoni”.

Nouă ne e frică de asta ca de moarte…

Dar oare de ce ne este frică de moarte?

Oare nu pentru că nu ne-am fi făcut treaba bine?

Pentru ce mai avem nevoie de „Mulţi ani!”? oare nu pentru a spera, că, într-un viitor, poate, va fi uşor să trăim conform unor valori mai înalte, să fim mişcaţi de scopuri mai puţin meschine… şi tot aşa…

Ştiu că este greu să auzi asta, când vrei să uiţi de ce a fost rău şi să speri că vom avea un an mai bun;

Dar viaţa este în ACUM…

Nu la anul…