Ce-ţi doreşti în anul ce vine?

Nu ştiu când vei reuşi să citeşti acest articol-urare, se prea poate că deja va fi 2014, dar asta nu este foarte important, vei vedea mai apoi de ce.

Pentru că toată lumea (poate nu toată lumea totuşi mulţi, din câte îmi dau eu seama citind articole motivaţionale pe net), vine cu sugestii despre obiectivele pe care să ţi le pui pentru anul care urmează, voi îndrăzni să te îndemn ceva în această privinţă, o perspectivă diferită de ceea ce am reuşit să citesc până acum, dar foarte utilă.

LA CE ANUME SĂ ATRAGI ATENŢIA CÂND ALEGI CE OBIECTIVE SĂ URMEZI?

Sunt 3 paşi, iar cei mai mulţi se opresc la primul dintre ei (şi e păcat)…

Îţi voi da o metaforă ca să înţelegi cum e treaba cu obiectivele şi de ce nu ne inspiră mult unele din ele.

Imaginează-ţi că vrei să ai în noul an ceva ce ţine de carieră, de situaţia financiară, sau chiar de relaţii, asta ar fi ca şi cum vrei să obţii un instrument muzical (să-l cumperi, să-l primeşti…).

Totuşi scopul tău final nu ar fi instrumentul însuşi ci muzica pe care ai putea să o interpretezi la acel instrument; iar în viaţa obişnuită muzica ar fi emoţiile (sau starea de bine)care ai putea să le simţi când vei atinge obiectivul, ceea ce contează mai mult decât instrumentul (cel puţin aşa cred eu, poate nu eşti de acord).

Dacă doreşti ceva şi alegi să urmezi un scop, nu e pentru scopul în sine ci mai degrabă pentru emoţia de fericire şi împlinire pe care o vei simţi o dată ajuns/ă în final. Nu e îndeajuns să ai un instrument ca să iasă din el muzică, nu-i aşa?

De asta, atunci când scrii sau gândeşti ce vrei să-ţi aducă 2014, sau orice alt an sau perioadă fii atent/ă ce vrei să simţi mai degrabă, iar lucrurile materiale (sau abilităţile, experienţele, funcţiile, succesele profesionale…), să le vezi ca pe instrumente care te ajută să „produci muzica sufletului tău”.

Dar asta este doar o a doua etapă, iar dacă ai fost atent/ă mai sus, ziceam că sunt 3…

Ce facem cu muzica de obicei?

O ascultăm singuri/e, sau după ce suntem destul de buni/e în arta interpretării o „împărţim” cu ceilalţi?

În limbajul obiectivelor propuse asta ar semnifica – CONTRIBUŢIA!

Cum poţi prin ceea ce îţi propui să-ţi realizezi sinele tău cel mai înalt în exterior?

Cum vei dărui ceea ce dezvolţi ca şi ceilalţi să se bucure de „muzică”?

Nu-i aşa că eşti mult mai inspirat când vizualizezi cum „cânţi” şi poţi „încânta” urechile celor din jur decât atunci când îţi propui pur şi simplu să cumperi un instrument (mă refer la obiectivele obişnuite)?!

Am o mică sugestie pentru tine – ca scopurile să te inspire să le urmezi cu adevărat este necesar să vezi dacă îţi place ce reiese din cei 3 paşi – dacă ceea ce ai în final te face să te simţi fericit/ă.

Pare simplu, totuşi necesită un pic de analiză…

Dacă vei avea curajul să te gândeşti un pic după ce citeşti acest articol, apoi să aplici tehnica asupra obiectivelor pe care ţi le propui – îţi promit că rezultatele vor fi uimitoare!

La mulţi ani!

CRĂCIUN FERICIT?

 

E anume un semn de întrebare la final.

Nu voi fi rea, pur şi simplu voi fi sinceră, voi spune ce gândesc, nu că ar fi un adevăr, pur şi simplu câteva gânduri…

Mie îmi plac sărbătorile, sincer, îmi plac mult, doar că încerc, pe lângă căutarea fericirii printre globuri, printre ornamente, printre cadouri,să caut sensul dincolo de aceste simboluri.

Un prilej de bucurie sau…?

Ce sunt sărbătorile, de unde vin, de ce facem ceea ce toţi fac fără să ne întrebăm „de ce?”, „pentru ce?”?

Nu spun că nu are sens, dar oare dorim noi, fiecare în parte să sărbătorim viaţa atunci când magazinele ne spun?

E foarte frumos ce se întâmplă de sărbători, dar oare dacă eu uneori ascult cântece de Crăciun vara, pentru că anume atunci am nevoie de acea emoţie pe care am asociat-o cu ele e vre-un „păcat”?

Sau dacă nici cum nu pot să-mi „trezesc” emoţiile celea speciale de sărbători acum, când toţi mă felicită, când toţi îmi fac aluzii că sunt „obligată” să mă bucur trebuie să mă prefac că chiar sunt fericită (mă refer anume la fericirea care vine din evenimentele exterioare).

De fapt cred că sărbătorile sunt utile pentru fiecare dintre noi dacă ne facem ceva timp ca chiar să tragem linie la sfârşit de an şi să ne răspundem sincer la câteva întrebări: „Pentru ce contează atât de mult să fac ceea ce fac?”, „Ce m-ar face cu adevărat fericit/ă?”, „Ce aş putea face eu, ce depinde doar de mine ca să schimb în bine viaţa mea în dependenţă de valorile mele cele mai profunde?”

Şi doar după asta să-i scriem lui Moşu, conştienţi totuşi că e cel/cea pe care o vedem în oglindă dimineaţa şi seara, doar că e acea parte care chiar îi pasă de direcţia în care mergem.

Ar fi putut să fie o sărbătoare atât de frumoasă dacă nu o amestecam cu teme despre bani, câştig, cariere mai bune, salarii mai mari.

Ar fi putut să fie mai frumoasă dacă am fi încetat să mai aşteptăm de la altcineva să fie Moşu şi am deveni noi pentru noi şi pentru ceilalţi, dar cadourile din sac ar fi într-adevăr valoroase (mă refer la comunicare, timp petrecut cu cei dragi, nu lângă ei doar, zâmbet, îmbrăţişări şi urări sincere, din suflet, dăruire şi recunoştinţă…).

Este sărbătoarea care ar fi trebuit să ne amintească de ceea ce apreciam în copilărie, bucuria adevărată care s-a pierdut pe undeva, s-a topit o dată cu fulgii primăverilor trecute, oare pe unde o fi, acea bucurie?

Am un apel foarte special pentru tine de Crăciun şi sărbători: Gândeşte-te măcar câteva minute „Pentru ce fac tot ceea ce fac de sărbători, care este sensul, care este direcţia? Este asta cu adevărat valoros pentru mine?”

Te rog foarte mult: Scapă de capcana „Ca la toată lumea”, e foarte periculoasă, deşi pare că îţi oferă siguranţă!

Sper să nu-ţi fi coborât prea mult „bucuria de sărbători”, în caz că am făcut-o – scuze!

îţi mulţumesc pentru răbdarea şi timpul acordat!


 

Vreau, dar mi-e frică!

Sunt dorinţe care vin direct din inimă, ne cheamă, ne îndeamnă să le urmăm, dar din frică, din dorinţa de confort, nu avem curaj nici măcar să le conştientizăm.

Vrem un serviciu bun, care să ne satisfacă DORINŢA de a ne dezvolta talentele şi abilităţile, dar ne este lene să-l căutăm pentru că ne-ar costa prea mult curaj, am fi nevoiţi să lucrăm o perioadă mai multe ore, până am reuşi să fim buni în ceea ce ne pasionează cu adevărat. Am fi nevoiţi să investim, timp, muncă, poate să schimbăm foarte multe lucruri care ne erau – comode.

Deci, alegem un serviciu care zicem noi că e bine plătit, sau şi mai grav, uneori nici măcar salariul nu pare că merită.

Vrem o relaţie cu adevărat frumoasă – aşa cum o visăm, dar ne este frică să o facem, ne este teamă că, ar fi prea dureros să o rupem pe actuala, sau prea mult efort şi durere ar implica s-o reparăm, sau dacă suntem singuri, ne este frică că vom fi respinşi, răniţi, vom simţi umilinţă sau alte lucruri care, de fapt sunt binevenite în calea realizării dorinţelor noastre cele mai profunde.

Vrem o casă a noastră totuşi, rămânem cu dorinţa şi cu vizualizarea în minte a ei, ne este frică să recunoaştem că ar trebui să facem ceva mai mult decât să visăm şi să dăm vina pe „ţară” şi „timpuri grele”

Ce facem în schimb?

De obicei nu suntem atenţi şi conştienţi la ceea ce vrem şi, înlocuim dorinţele cu altele – false.

Ne dorim – bani, pentru că asta am auzit şi am citit că „se doreşte” în loc de frumuseţea lumii materiale, în loc de acele mici plăceri lumeşti care, chiar dacă nu ne fac fericiţi, ne-ar putea bucura, dacă am învăţat s-o facem.

Ne dorim relaţii care să „pară bune”, pentru că asta văd că „se promovează” peste tot, în loc de relaţii care nu par defel bune, dar care cresc, ne ajută să ne dezvoltăm, sunt pline de dragoste profundă şi adevărată.

Vrem o casă mai mare şi cu un design mai „tare” decât a vecinilor, pentru că aşa încearcă toţi s-o facă, în loc să vrem un locuşor, în care să ne simţim bine şi cu adevărat „ca acasă”.

Şi suntem plictisiţi de urmarea unor vise care nu ne aparţin, care nici măcar nu ne „trezesc” dimineaţa, suntem apatici, obosiţi mereu, fără să ne dăm seama că ar fi semnale că nu facem ceea ce vrem cu adevărat, că nici măcar nu înţelegem  pentru ce am  dori să ne trezim dimineaţa.

Imaginează-ţi că dorinţa ta este să înveţi o limbă străină, încă nu o cunoşti defel, dar ai vrea s-o poţi vorbi bine, nu pentru că ar fi „la modă”, ci pentru că chiar îţi place foarte mult. Dar, pentru că ar fi necesar prea mult efort în plus şi pe lângă toate, emoţii puternice „negative” când pas cu pas te vei mişca spre obiectivul tău, când vei avea nereuşite, când vei înţelege că asta va dura poate câţiva ani, renunţi şi începi să doreşti ceva mai simplu, sau ceva care, dacă nu-ţi va reuşi, nu te va face să suferi.

Dorinţele adevărate au o caracteristică  specială după care pot fi recunoscute: există mult mai multă frică, poate suna straniu, dar aşa este.

Dacă nu reuşeşti ceva ce nu foarte mult îţi doreai vei fi aproape indiferent, dacă ceea ce îţi doreşti, te va durea mult mai mult.

 

Este o iluzie că ceea ce ne dorim va veni fără multe lucruri „negative”, fără emoţii foarte puternice, dar diferite, calea spre dorinţele noastre adevărate este ca o călătorie prin junglă: periculoasă dar palpitantă.

Din această cauză alegem să ne dorim cu adevărat atât de puţine lucruri.

Tu ce îţi doreşti cu adevărat?

 

Iarăşi despre... Fericire

Cu ani în urmă, pe când eram studentă la psihologie, la un trening în cadrul orelor, am afirmat, că scopul, dorinţa, misiunea mea este să-i fac pe oameni fericiţi. Asta doream eu atunci, venisem la psihologie ca să învăţ cum s-o fac.

Cineva din grup mi-a replicat atunci că mai întâi trebuie să fiu eu fericită, nu am recunoscut atunci că nu aş fi şi totuşi, nu eram.

De fapt, mi se părea mie că, făcându-i pe ceilalţi fericiţi, voi rezolva şi propria nefericire, era un fel de altruism egoist. Reuşisem deja să o cunosc, era dulce, dar destul de nesigură încă, acea fericire mai profundă decât simpla plăcere şi atât de mult aş fi vrut s-o pot reţine cumva…

Încet, încet din dorinţa avidă de a ajuta la crearea fericirii altora, am ajuns să fiu mai fericită, apoi şi mai fericită, până când, acum pot spune că sunt foarte fericită, deşi ştiu că se poate şi mai mult…

Pot deci să afirm acum:

„Pot fi fericită dacă îi fac pe cei din jur fericiţi” este de fapt – „pot să-i fac pe cei din jur fericiţi dacă sunt eu însumi, mai întâi fericită”.

A doua, ar părea mai egoistă, dar este oare aşa?

Când eşti enorm de fericit, fericirea altora te inundă şi mai mult, când eşti nefericit, nu vei reuşi să dai celorlalţi ceea ce nu ai…

 

 

 

Izvorul fericirii

Ce este fericirea?

Să simţim doar „emoţii pozitive”?

Să fim doar „sus”?

Sau…?

Imaginaţi-vă un izvor de emoţii, care curat, pur, plin de forţe din cele mai binefăcătoare străbate fiinţa noastră, ca să iasă la suprafaţă, să ne ajute să fim cât mai „vii”.

Iar noi, din frică ca forţa să nu fie cumva distrugătoare, săpăm o groapă mare, mare, chiar la baza izvorului, ca să adunăm apă, ca aceasta să nu curgă lin şi frumos la vale (e o intenţie pozitivă la bază, totuşi… rezultatele nu sunt doar pozitive, din păcate).

Şi iată că, în dependenţă de capacitatea sursei noastre interioare, groapa noastră, se umple cu apă, care cu timpul, se bâhleşte, devine tot mai murdară, mai urât mirositoare şi culmea, la un moment dat, nu mai este loc, şi apa, pur şi simplu inundă totul în jur cu murdărie.

Asta se întâmplă cu emoţiile noastre, care, la început am fost bune, au fost o forţă creatoare, dar fiindcă nu ne permitem să le simţim, ci le blocăm undeva în noi, răbufnesc foarte distrugător.

Dar înţelege-ţi corect: a simţi nu înseamnă să ne manifestăm fără a gândi sau controla ceea ce „facem”, înseamnă doar a simţi…

A ne permite luxul de a lăsa apa să curgă la vale.

A înţelege ce şi cum simţim, fără să  interpretăm…

Veţi vedea, că când le simţi, pur şi simplu le simţi, emoţiile sunt pur şi simplu minunate.

E greu să faci asta, de mici suntem învăţaţi să ne depărtăm de fiinţa noastră, şi totuşi, poate încerci?!

 

 

Costumul dezvoltării personale

De câteva săptămâni am o stare destul de ciudată.

M-am întors recent intr-un bootcamp, în care dezvoltarea personală a fost la ea acasă, foarte multe ore de trening, multă, multă dezvoltare de cea mai bună şi, în acelaşi timp profundă calitate.

Am venit cu foarte multe idei, cu foarte multă inspiraţie şi, desigur, mult mai „dezvoltată”.

Dar…

Se întâmplă ceva ciudat.

Am răcit a doua oară în 3 săptămâni (interesant nu?).

Se întâmplă multe chestii mărunte negative care brusc, după ce mă simt foarte bine, mă fac să mă simt foarte rău şi tot aşa.

Tot încercam să înţeleg.

Au venit (nu mă întrebaţi de unde, nici eu nu ştiu) câteva răspunsuri, iar acum în mintea mea, în sfârşit s-a clarificat ce se întâmplă.

Mai întâi mi-am dat seama că schimbările care au avut loc acolo (în bootcamp), sunt profunde, dar e nevoie să treacă timp ca să se cimenteze foarte bine, în personalitatea mea. Acum (mă refer la răceli şi multe incidente mai puţin plăcute din trecutul apropiat), parcă aş pendula între o stare de bine pe care am luat-o de acolo şi o stare care mă trage în trecut, când schimbarea încă nu avuse loc.

 

Mai apoi, am înţeles un lucru, care cred că se întâmplă des în asemenea cazuri (mă refer la schimbări profunde în evoluţia noastră), parcă acolo ni s-a dat un costum nou, unul creat de traineri împreună cu noi, pe mărimea şi „pofta” noastră, iar reveniţi „în lumea reală”, noi trebuie să avem grijă să purtăm costumul.

De fapt e un pic mai complicat de atât.

Costumul era în noi, undeva adânc, am fost doar ajutaţi să-l scoatem la iveală, (sigur dacă e adevărată dezvoltare personală, nu autosugestii… că am fi ceea ce nu suntem), acum, e de datoria mea, a noastră, să păstrăm acel minunat costum, la vedere.

Parcă este o luptă în interiorul meu, poate ţi s-a întâmplat şi ţie, se luptă partea din mine care mă ţine undeva în trecut, cu un costum care nu mi se mai potriveşte, cu partea care, vrea să poarte haină nouă.

Mi se întâmplă des asta când vreau să fac o schimbare, doar că acum, totul este mai profund şi mai… grav (în sens pozitiv).

De obicei mă îmbolnăvesc, sau alte prostii din astea…

Ţi se întâmplă să simţi asta uneori?

Vestea bună e că DACĂ EXISTĂ CEVA CARE MĂ TRAGE ÎN URMĂ, ÎNSEAMNĂ CĂ URMEZ CALEA CEA BUNĂ.

Nu ştiu de ce, dar un anumit tip de rezistenţă interioară, pentru mine e un semn foarte bun.

De fapt, ştiu de ce, dar despre asta, voi publica în curând, un alt articol…

Tu ce schimbări ai vrea să faci, dar ţie frică de rezistenţa „vechiului costum”?

Tu ce diamante ai?

Imaginează-ţi că sfera profesională este o piaţă.

Cu toţii vindem ceva.

Avem câte o marfă (sau câteva tipuri), o vindem, sau avem câteva tipuri de marfă dar vindem ceva din asta.

Cineva are un sac, sau chiar mai mulţi, dar marfa lui este neapreciată pe piaţă, se plăteşte foarte puţin pe ea, deci el va primi puţini bani pe ea, în final va fi mai sărac (va avea mai puţini bani, ca să nu supăr cu acest cuvânt cam dur), decât unul care are doar foarte puţin ca cantitate (mai ales în comparaţie cu sacul/sacii), dar valorează ca aurul, sau chiar ca diamantele.

Daca ai o specialitate, care oricine din lume ar putea s-o facă, care nu necesită abilităţi speciale, este simplă, vei fi cel cu sacul…

Dacă ai un talent special (nu mă refer la talente cu care poţi neapărat ieşi pe scenă, ci orice talent văzut ca fiind unic, ceva care nu poate oricine), acesta va fi cumpărat la preţul aurului.

Mai este un mic secret:

Poţi avea aurul, dar fiindcă este încă în stare de minereu, nu l-ai recunoscut încă, sau, l-ai recunoscut, dar crezi că prelucrarea lui ar dura prea mult şi ar necesita mult efort.

Tu alegi:

Vinzi lucruri fără valoare şi pierzi timpul pentru a acumula cât poţi…

Sau –

Investeşti timp, pe cât e posibil, ca pe lângă ceea ce faci acum, cu multă inspiraţie, să găseşti ceea ce ar fi aur pentru tine: un talent, o abilitate pe care s-o dezvolţi atât de mult încât să devii maestru în asta.

Nu e vorba doar de bani, nici pe departe.

Imaginează-ţi:

Cum te vei simţi, ştiind că vinzi aur şi diamante?

Oare nu mai bine, decât dacă vinzi surcele?

Nu că nu ar fi utile cele din urmă…

Şi totuşi…

Te las să te gândeşti ce marfă propui pe piaţă.

Cât de bun eşti în ceea ce faci?

Cât suflet depui în asta?

Cât de mult corespunde cu ceea ce vrei să faci tu cu adevărat, cu ceea ce ai putea numi talentul tău, zona ta de excelenţă?

Unde este ascunsă comoara ta?

Ai descoperit-o?

Scrie-mi într-un comentariu ce crezi, iar eu, voi încerca să te ajut, sau, poate ceilalţi cititori vor sugera şi ei, ce-i de făcut.

Mulţumesc că te gândeşti atât de serios la viaţa ta, încât ai citit până la urmă!

Echilibrul dintre a da şi a primi

 

Nu ştiu dacă te-ai gândit vreodată la cauza care duce la faptul că în unele relaţii din viaţa ta dai foarte mult, dar primeşti mai puţin, sau mai nimic.

Mă întreb dacă eşti interesat de ce, iar când vei afla cauza, să ştii ce să faci ca să se întâmple cât mai rar cu putinţă.

Eu nu eram foarte interesată de subiect până la un moment dat.

 

Era într-o seară când mă întorceam spre casă, şi fiindcă stăteam pe atunci într-o suburbie a Chişinăului, mă întorceam cu autobusul.

Oră de vârf…

Autobuz plin…

Multă lume stând în picioare…

La un moment dat, văd în alt capăt al autobusului, o femeie de vreo 50 de ani. Una din acele femei, pe care bănuiesc că le vezi şi tu uneori cu rolul de „gospodină” foarte accentuat (pentru detalii despre cum se manifestă acest rol vezi  articolul: „Rolurile feminine”). Una din femeile care ştie doar să dea, mai puţin să primească, are grijă de toţi, mai puţin de sine. Arăta destul de necăjită, pe faţa ei nu prea se vedeau semne să fi vizitat vreodată (în ultimii 50 de ani) vre-un salon de frumuseţe. (Nu vreau să rănesc pe nimeni din cititoare, este doar un adevăr dureros, doar atât. Cum credeţi, e mai important să ne simţim rănite, sau să căutăm soluţii?)

Ceea ce mi-a atras mie atenţia a fost că, acea femeie, avea în mână o floare…

Da, da, o floare, deşi ştiam că în acest rol femeile nu primesc flori, că e mai specific rolului de „regină”, totuşi acea femeie avea o floare.

Ceva nu se lega, încercam să înţeleg ce se întâmplă, parcă floarea şi femeia erau din tablouri diferite.

 

La un moment dat, am observat ceva ce m-a făcut să înţeleg ceva foarte important:

Minunata floare din mâna femeii, era de fapt O MĂTURĂ COLORATĂ PENTRU PRAF.

În acel moment am înţeles ceva:

DACĂ AI AMBELE MÂINI OCUPATE PENTRU A DA, NU-ŢI MAI RĂMÂNE NICI O MÂNĂ PENTRU A PRIMI.

Este foarte simplu, totuşi, multe dintre noi, uităm de acest simplu fapt, încercând, să dăm tot mai mult pentru a primi înapoi.

Dar nu se întâmplă aşa, din mai multe motive.

Şi care-i soluţia?

Atunci când vrei să dai, asigur-te că nu e pentru că vrei să primeşti înapoi, ci e pentru că ai deja foarte mult din ceea ce vrei să oferi. De exemplu: dacă vrei să oferi multă, multă dragoste, asigură-te că te iubeşti pe tine îndeajuns, fii atentă să nu dai, din dorinţă de a primi înapoi, altfel, rişti să nu primeşti mai nimic şi săi mai şi obligi pe ceilalţi la ceva ce ei nu pot să ofere.

Atunci când femeia face astfel este ca şi cum ar fi atât de preocupată să-şi alăpteze copilul, că nu ar avea timp să mănânce, ar mai putea alăpta mult timp? De obicei mai şi reproşăm celor din jur că ei nu ne „hrănesc” cu ceea ce avem nevoie.

Tu ce faci cu mâinile tale?

 

 

 

Rolurile feminine

Rolurile feminine sunt prezente în fiecare dintre noi (femeile), de când ne-am născut le manifestăm pe toate mai mult sau mai puţin. De obicei ne sunt caracteristice două dintre ele în mod natural, le manifestăm fără să conştientizăm, altele două, le dezvoltăm, direct sau indirect, în timp ce ne dezvoltăm personal şi în relaţii.

Acestea sunt:

Fetiţa;

Regina (prinţesa);

Gospodina (mama);

Amanta.

 

Fetiţa- (aer): este rolul feminin în care aceasta se bucură de viaţă, este naturală, copilăroasă, fermecată de tot ce-i comunică un bărbat, ascultă cu ochii mari şi miraţi atunci când el îi vorbeşte de succesele lui, îl încurajează să povestească ce a făcut, ce bravo este. Mirosul specific care îi poate fi asociat este cel de fructe, culorile roz, îmbrăcăminte vaporoasă, stofe uşoare, cu flori. Este cea care nu se descurcă de una singură, cere ajutor cu vocea de fetiţă, îi spune bărbatului că singură nu s-ar descurca, se bucură întotdeauna de mici cadouri sau atenţie. Este jucăuşă, uneori pare naivă, îl inspiră pe bărbat să fie protector, grijuliu, atent la dorinţele ei. Provoacă rolul masculin de tată în bărbaţii din jur (bărbatul cu care manifestă acest rol).

Este un rol care primeşte energie.

Acest rol atrage dragostea pură şi dorinţa de protecţie.

 

Regina (prinţesa)- este rolul feminin de foc: rolul în care femeia este independentă, integră, matură, dar care prin asta cere(mai mult indirect), să fie admirată, să fie cucerită, să se lupte pentru ea din partea unui bărbat. Este femeia de afaceri, care se iubeşte şi ştie că merită doar un bărbat foarte puternic şi luptător, însă dacă acest rol se manifestă excesiv, riscă să-l strivească pe bărbatul de alături prin energia sa.

Persoanele care au prea puţin manifestat acest rol, ar trebui să înceapă prin a avea grijă de propria persoană cu dragoste, atenţia se îndreaptă spre sine, îşi acordă ea însăşi atenţie şi se simte bine în propriul corp. La fel regina se dezvoltă atunci când femeia îşi realizează propriile vise, îşi găseşte misiunea şi se realizează în societate.

La fel ca fetiţa, este rolul care primeşte energie de la bărbat.

Este rolul care atrage admiraţie şi dorinţa de a cuceri prin luptă.

 

Amanta  (rolul feminin de apă). Acel rol, accesat pe un termen scurt, care îl face pe bărbat să simtă plăcere, atracţie sexuală, erotism. Nu se manifestă nu doar în timp ce femeia face dragoste, ci de fiecare dată când aceasta îşi imaginează bărbatul ca fiind atractiv din punct de vedere sexual. În aceste momente ea are o voce specifică, diferită, mişcările devin senzuale, şi îi transmite bărbatului semnale pe care acesta le percepe subconştient şi acţionează în dependenţă de ele. Este interesant faptul că, dacă în rolul de fetiţă şi regină, femeia se concentrează mult mai mult asupra propriei persoane, în acest rol, atenţia este asupra bărbatului, chiar dacă femeia ar fi îmbrăcată ca în rolul de amantă, în cazul în care ea aşteaptă să fie admirată pentru frumuseţea corpului ei, pentru senzualitate, ea automat activează rolul de regină. În rolul de amantă ea are în atenţie forţa lui masculină sexuală, este concentrată asupra farmecului lui de cuceritor.

Ea doreşte bărbatul de lângă ea, prin asta provocându-l pe acesta la erotism.

Manifestat prea mult are tendinţa să respingă bărbatul din cauza că îi provoacă doar partea erotică şi nu-l stimulează să crească (se simte nerespectat).

Este rolul care dă energie (prin sexualitate, prin energie sexuală).

Provoacă pasiune.

 

Gospodina (mama) (rol feminin de pământ) este rolul de care bărbatul are nevoie în cazul în care vrea să intre cu femeia de lângă el într-o relaţie de lungă durată. Este femeia care are grijă de bărbat în toate modurile cu putinţă, este ca şi mama care îi face de mâncare, îl îngrijeşte când este bolnav, îl întreabă dacă va reuşi anumite proiecte, dacă şi-a luat tot de ce are nevoie la drum când acesta pleacă în deplasare. La fel este rolul care este activ când vin oaspeţi de familie şi ea are grijă ca totul să fie în regulă în casă. Prea activ acest rol face ca bărbatul să înceapă să considere că are dreptul implicit la toată această grijă, fără să aibă tendinţa de a da înapoi, este ca şi cum ar sta cu mama, care îi poartă de grijă fără a fi necesar să faci ceva în schimb. Prea mult manifestat stinge focul pasiunii, devine puţin atractivă, fără culoare.

Poate provoca în bărbat senzaţia că nu i se acordă încredere că s-ar descurca singur, el devine dependent de ea, devine slab şi fără voinţă.

Este încă un rol care dă energie (prin grijă şi crearea confortului).

Provoacă respectul.

 

Toate rolurile sunt foarte bune şi necesare, manifestate în echilibru.

În diferite momente ale vieţii, este necesar să fie manifestate diverse roluri.

La majoritatea femeilor, după cum spuneam mai sus, sunt natural manifestate două dintre roluri (de obicei învăţate prin modelare de la mama).

Dacă ai reuşit să descoperi cele două roluri prezente la tine, urmează să dezvolţi, conştient celelalte două roluri, iar paralel, să observi, cum şi când manifeşti un rol sau altul, nu prin analiza a ceea ce ai făcut în trecut, ci prin observaţia prezentă: cum te manifeşti în relaţiile pe care le ai acum, zi de zi, în diferite momente (când îi ceri ceva partenerului, când îl asculţi, când vrei să-l serveşti din dragostea ta). Asta pentru că e posibil să nu o faci din rolul specific pentru acel moment, deci nu vei avea un rezultat dorit (de exemplu vrei ca partenerul să te dorească, dar la moment, tu manifeşti rolul de regină: uite cât de bravo sunt, sau de fetiţă: am nevoie de ajutorul tău, mă refer la mesajul indirect pe care îl transmiţi, nu la ceea ce-i spui).

Când ştii ce lipseşte, sau ce se manifestă foarte rar, vei dezvolta celelalte roluri şi vei observa cum reacţionează partenerul.

Joacă-te cu ele şi descoperă cum te simţi în fiecare, ce emoţii provoacă în tine şi la partenerul de viaţă.

Bărbatul de lângă noi are nevoie de prezenţa armonioasă a tuturor celor patru roluri, altfel, el va simţi nevoia să fie stimulat din exterior, sau, va manifesta şi el, în prezenţa noastră preponderent, rolurile complementare celor manifestate de noi.

Succese!

Şi… echilibru!

 

 

Succesul feminin

 

Te-ai gândit vreodată că unele sfaturi pe care le primim din cărţi, seminare, cursuri, traininguri nu sunt universale, adică că cele mai multe dintre ele funcţionează cel mai bine pentru bărbaţi, pentru succesul masculin, iar aplicate de către femei le depărtează pe acestea şi mai mult de adevăratul lor scop?

Te-ai gândit vreodată că la locurile de muncă suntem stimulate, să fim puternice masculin, ca şi bărbaţii, dar de fapt pierdem cea mai mare putere a noastră care e de multe ori chiar opusul puterii masculine?

Ce înseamnă succesul la feminin?

Aţi văzut vreodată femei de afaceri, sau foarte bună în ceea ce face în plan financiar, dar nefericită în plan personal?

Sunt femeile care aplică „secrete de succes” masculine.

Nimeni nu ne-a vorbit despre faptul că, pentru a avea succes pe toate ariile vieţii, o femeie are nevoie de cu totul alte secrete.

Cu toate că peste tot e încurajată emanciparea feminină, cele care urmează aceste încurajări (nu că n-aş fi şi eu influenţată), sunt din ce în ce mai nefericite, deşi, par a avea succes.

E interesant faptul că bărbaţii, ca să reziste stresului, ca să devină mai puternici, mai buni în ceea ce fac şi mai fericiţi, au nevoie de multă stimulare, iar femeia de… altceva.

Mai jos aveţi o listă cu ceea ce-i ajută pe bărbaţi, respectiv pe femei, ca să aibă succes.

 

Bărbaţi

1.                      Scopurile clare

2.                      Concurenţa

3.                      Posibilitatea de a rezolva probleme

4.                      Când cineva se încrede în ei;

5.                      Asumarea de riscuri;

6.                      Pericol dozat;

7.                      Dreptul de a domina;

8.                      Să se simtă eficient;

9.                      Prezenţa banilor;

10.                   Atingerea rezultatelor;

11.                   Implicarea în proiecte;

12.                   Posibilitatea de a influenţa;

13.                   Claritatea viitorului, (ce e de făcut şi când se finisează).

 

 

Femei

 

1.                      Posibilitatea de a împărtăşi cu ceilalţi, atât lucrurile bune, cât şi greutăţile prin care trec;

2.                      Comunicarea;

3.                      Siguranţa;

4.                      Puritatea (inclusiv curăţenia);

5.                      Frumuseţea;

6.                      Încrederea pe care o poate avea în ceilalţi, cât şi atunci când alţii se încred în ea;

7.                      Cooperarea;

8.                      Grija pe care o primesc şi o acordă altora;

9.                      Delegarea responsabilităţilor (să ştie că poate ruga pe cineva să face anumite lucruri în locul ei);

10.                   Lauda şi complimentele;

11.                   Manifestarea dragostei;

12.                   Abilităţi şi măiestrii dezvoltate (cusut, tricotat, dans, şi multe alte mici talente pe care le pot aplica);

13.                   A hrăni pe cei din jur (a le oferi grijă prin asta);

14.                   Colaborare;

15.                   Susţinere;

16.                   Adunări, jocuri, activităţi comune ce nu ţin de profesional;

17.                   Regim moderat (nu foarte dur, totuşi să existe o structură ce le poate oferi siguranţă).

 

Aceste activităţi dezvoltă energia solară la bărbaţii, iar la femei energia lunii, cea feminină.

În rezultat, un bărbat este pregătit astfel să fie mai puternic ca să ofere tot ce poate el mai bun în caz de criză(de orice gen), iar femeia, fiind cu energia lunii la un nivel mai înalt, poate oferi celor din jur, toată grija ei calmă, ceea ce ar fi mult mai util decât orice altceva.

Bărbaţii, fiind activi se încarcă, se fac şi mai puternici, femeile însă, fiind active din punct de vedere masculin, se descarcă, devin nervoase şi nefericite, nemulţumite, dorind să dea, să ofere celor de alături, pentru că asta le este firea, încep să dea (firesc), din ceea ce au în interior, adică emoţii negative.

Iubindu-se, oferindu-şi ceea de ce au nevoie ca să fie „încărcate” pozitiv, pot prin fericirea lor să lumineze totul în jur.

Iată câteva activităţi utile, ce cresc energia lunii, de care femeile au nevoie ca, prin dragostea lor să poată mai apoi oferi şi celor din jur.

Masaj, coafor, manichiură, comunicarea cu alte femei, vorbit la telefon (dacă ea nu va comunica mult, va „turna” totul pe partener, ceea ce va fi mult mai grav), plimbări prin natură, crescutul florilor sau a altor plante, ascultarea muzicii, baie cu petale de flori, yoga, dansuri, shopping, să ceară uneori ajutor în loc să se descurce singure, citit…

Este necesar ca, măcar uneori, femeile să facă câteva dintre ele, cele pe care le preferă, astfel, ea va putea fi destul de bună şi pentru alţii.

 După astfel de activităţi, femeia devine fericită şi poate ferici şi pe cei din jur.

Femeile au nevoie să fie un pic egoiste, tocmai pentru că astfel pot mai apoi să ofere, dacă nu-şi oferă lor în primul rând, vor rămâne goale pe dinăuntru în momentele cele mai grele şi nu vor avea cum să-şi salveze prin dragoste şi calm, familia.

Ce zici? Cum ţi se pare? Ce ai putea face din aceste activităţi?
Aştept comentariile tale!