CRĂCIUN FERICIT?

 

E anume un semn de întrebare la final.

Nu voi fi rea, pur şi simplu voi fi sinceră, voi spune ce gândesc, nu că ar fi un adevăr, pur şi simplu câteva gânduri…

Mie îmi plac sărbătorile, sincer, îmi plac mult, doar că încerc, pe lângă căutarea fericirii printre globuri, printre ornamente, printre cadouri,să caut sensul dincolo de aceste simboluri.

Un prilej de bucurie sau…?

Ce sunt sărbătorile, de unde vin, de ce facem ceea ce toţi fac fără să ne întrebăm „de ce?”, „pentru ce?”?

Nu spun că nu are sens, dar oare dorim noi, fiecare în parte să sărbătorim viaţa atunci când magazinele ne spun?

E foarte frumos ce se întâmplă de sărbători, dar oare dacă eu uneori ascult cântece de Crăciun vara, pentru că anume atunci am nevoie de acea emoţie pe care am asociat-o cu ele e vre-un „păcat”?

Sau dacă nici cum nu pot să-mi „trezesc” emoţiile celea speciale de sărbători acum, când toţi mă felicită, când toţi îmi fac aluzii că sunt „obligată” să mă bucur trebuie să mă prefac că chiar sunt fericită (mă refer anume la fericirea care vine din evenimentele exterioare).

De fapt cred că sărbătorile sunt utile pentru fiecare dintre noi dacă ne facem ceva timp ca chiar să tragem linie la sfârşit de an şi să ne răspundem sincer la câteva întrebări: „Pentru ce contează atât de mult să fac ceea ce fac?”, „Ce m-ar face cu adevărat fericit/ă?”, „Ce aş putea face eu, ce depinde doar de mine ca să schimb în bine viaţa mea în dependenţă de valorile mele cele mai profunde?”

Şi doar după asta să-i scriem lui Moşu, conştienţi totuşi că e cel/cea pe care o vedem în oglindă dimineaţa şi seara, doar că e acea parte care chiar îi pasă de direcţia în care mergem.

Ar fi putut să fie o sărbătoare atât de frumoasă dacă nu o amestecam cu teme despre bani, câştig, cariere mai bune, salarii mai mari.

Ar fi putut să fie mai frumoasă dacă am fi încetat să mai aşteptăm de la altcineva să fie Moşu şi am deveni noi pentru noi şi pentru ceilalţi, dar cadourile din sac ar fi într-adevăr valoroase (mă refer la comunicare, timp petrecut cu cei dragi, nu lângă ei doar, zâmbet, îmbrăţişări şi urări sincere, din suflet, dăruire şi recunoştinţă…).

Este sărbătoarea care ar fi trebuit să ne amintească de ceea ce apreciam în copilărie, bucuria adevărată care s-a pierdut pe undeva, s-a topit o dată cu fulgii primăverilor trecute, oare pe unde o fi, acea bucurie?

Am un apel foarte special pentru tine de Crăciun şi sărbători: Gândeşte-te măcar câteva minute „Pentru ce fac tot ceea ce fac de sărbători, care este sensul, care este direcţia? Este asta cu adevărat valoros pentru mine?”

Te rog foarte mult: Scapă de capcana „Ca la toată lumea”, e foarte periculoasă, deşi pare că îţi oferă siguranţă!

Sper să nu-ţi fi coborât prea mult „bucuria de sărbători”, în caz că am făcut-o – scuze!

îţi mulţumesc pentru răbdarea şi timpul acordat!