Dansul vieţii

Lasă viaţa să curgă, ea nu poate fi controlată decât când o acceptăm, iar atunci ea este, se întâmplă în cel mai firesc şi bun mod, dar nu aşa cum dorim noi, ci mai bine, chiar dacă altfel. De foarte multe ori, ceea ce nu corespunde planurilor noastre, sau mai bine zis părerii noastre despre ceea ce ar trebui să se întâmple, este perceput ca ceva negativ, dar asta e de fapt exact invers. Dacă nu ne iese să fim împreună cu o persoană, credem că asta e cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla, dar poate acea persoană nu era cea potrivită, iar noi, forţăm lucrurile, vrem cu tot dinadinsul să se întâmple.

Ca şi cum viaţa ar încerca să ne înveţe un dans frumos cu ea, dar noi ne împotrivim, pentru că, presupunem că am avea un dans mai bun, şi vrem să iasă doar mişcările noastre, chiar când înţelegem că e diferit dansul, insistăm, batem din picioare, ca nişte copii încăpăţinaţi.

Totul are timpul său, dacă am lăsa viaţa să ne înveţe cum să facem următorul pas, ea ne-ar arăta semne, ea de fapt ne arată, puţini dintre noi văd asta…

Dacă ceva nu iese, fă un pas înapoi şi uite cum arată asta dintr-o parte, dacă ai un scop încearcă să simţi dacă gândul la el îţi aduce doar emoţii pozitive, dacă atunci când te vezi acolo, în viitor, te simţi bine, dacă nu, mai gândeşte-te o dată, poate nu-i de la tine, poate nu asta îţi doreşti.

Dacă ştii sigur că asta vrei, deja îţi aparţine, lasă-i timp doar să vină la tine, ai răbdare, şi tot ce-i bun va apărea. Lasă schimbările să se facă singure, totul nu-i atât de uşor precum pare, totul e de fapt mult mai uşor. Dansează cu viaţa, ea aşteaptă să o iubeşti, relaxează-te, fii în aşteptarea unui miracol, în fiecare zi, şi miracolul va apărea de unde nici nu te aştepţi.

Fii o minune pentru cei din fur, iar universul te va bucura cu minuni.

Entuziasm!

Lasă viaţa să danseze cu tine!

Echilibru

 

Astăzi voi scrie ceva ce nu se referă neapărat la psihologie, şi totuşi…

Există un fenomen, care apare în mai multe domenii ale vieţii: Crearea echilibrului.

Să-ţi dau câteva exemple:

O persoană care vrea cu tot dinadinsul să arate bine, neapărat va avea probleme, de ten sau cu masa corpului, care pare să fie de necontrolat, de parcă corpul i-ar spune: nu exagera, acceptă că nu eşti perfect, vezi că nu-ţi iese să arăţi perfect.

Cei care exagerează cu „modul sănătos de viaţă”, se îmbolnăvesc destul de des.

O soţie super „corectă” va avea un soţ care va face echilibru, fiind foarte incorect cu ea, sau dacă soţia este super religioasă, soţul va fi cel puţin indiferent în faţa religiei, dacă nu chiar ateist; la fel cu femeile care fac totul, şi bani, şi treburi casnice, si câte şi mai câte, şi apoi se miră că au soţi „leneşi”.

Într-o relaţie de afaceri dacă un partener este prea responsabil, celălalt, fără a se strădui va fi iresponsabil, dacă unul va fi super punctual (cazul în care se va acorda punctualităţii atenţie exagerată), celălalt neapărat va întârzia.

Şi tot aşa…

 Este vorba anume de chestii exagerate, care distrug un echilibru care deja există.

În univers există forţe care creează echilibru, ca şi cum fiecare ar primi posibilitatea mijlocului de aur, dacă un element este forţat, celălalt cedează din greutate.

Dacă ne-am afla într-o barcă care are doar două vâsle, iar unul din persoane le-ar lua şi ar începe a vâsli celălalt automat nu ar avea cum s-o facă şi el…

Ca şi cum sistemul (oricare, familial sau organizaţional, sau o persoană văzută ca un sistem), ar primi un punctaj care ar permite fiecărui element câte 50 puncte, iar unul din elemente ar folosi calitatea dată la 100, acest element, fără să vrea, acest element, exagerând, obligă pe celelalte să fie la 0.

Lucrurile exagerate întotdeauna aduc consecinţe negative, nimic nu-i perfect, şi nici nu trebuie să fie.

Entuziasm!

… şi, nu exageraţi!