Odihneşte-te frumos!

Chiar dacă toată lumea afirmă că nu are timp, că sunt atâtea de făcut şi nu reuşim, sunt totuşi momente, uneori mai multe alteori mai puţine, când, ne odihnim.

Este de obicei în week-end, sau în dependenţă de serviciu, în alte zile ale săptămânii, măcar jumătate de zi, în care ne odihnim. Poate fi şi în concediu, acele momente, în care lăsăm toate obligaţiunile (uneori le lăsăm fizic, nu şi mintal, dar despre asta în alt articol) şi ne odihnim.

Dar cum anume facem asta, de fapt ce anume facem, ne poate influenţa profund viaţa.

De multe ori credem că a ne odihni, înseamnă a nu face nimic: ne vom simţi bine atunci când vom avea tot timpul din lume şi nu vom face nimic, dar asta e o iluzie (poţi vedea detalii în cartea Flux psihologia fericirii de Mihaly Csiksentmihalyi), atunci când nu facem nimic nu suntem nici pe departe fericiţi.

Psihicul nostru caută în permanenţă cu ce să se ocupe, nu neapărat o activitate super grea, şi veţi vedea mai jos la ce activităţi mă refer.

Ca să te odihneşti cu adevărat poţi alege una din următoarele activităţi, care îţi place ţie mai mult, sau alege o alta:

·         Ascultatul muzicii (mă refer la ascultat, nu la muzica ca fundal);

·         Cititul unei cărţi bune, care să aducă şi plăcere;

·         Ieşitul la natură, orice tip de plimbare, sau altceva;

·         Ieşitul cu prieteni care te ajută prin prezenţa lor să te dezvolţi, sau vă ajutaţi reciproc, discuţii frumoase cu aceştia;

·         Meditaţie sau exerciţii de relaxare, vizualizare…;

·         Antrenament fizic (orice tip de antrenament care te face să te simţi bine);

·         Vizionarea unui film bun, care chiar te va face să te simţi mai bine, mai viu, mai iubitor, mai motivat…;

·         Creativitatea: la fel de orice tip, în cazul în care nu corespunde cu ocupaţia de bază;

·         Îngrijirea florilor, plantelor, dacă ai grădină, sau celor de interior;

·         Traininguri, seminare, conferinţe, cu teme care te atrag, legate de dezvoltarea ta personală, mai mult decât cea profesională;

·         Şi de ce nu: dormit, din acela care chiar te încarcă, atunci când eşti foarte obosit, dar exact atât cât simte necesar corpul-mintea ta, nu mai mult, pentru că devine obositor, nu odihnitor.

Puteţi să vă odihniţi oricum vă place, totuşi, înainte de a face ceva, gândiţi-vă: este asta o activitate care îmi dă energie, sau mă epuizează şi mai mult, este ceva ce mă face să mă simt bine, sau mă atrage dar nu mă ajută la nimic.

Fii atent la ceea ce faci… când nu ai de făcut nimic.

Al cui este mai... greu?

Oamenilor  le place să se plângă.

Este ca şi cum, fiecare dintre noi ar duce un sac (real sau imaginat ca fiind greu), în spate.

Când ne plângem e ca şi cum, am da sacul nostru celuilalt, ca să vadă cât de greu e, dar nu cât de greu este cu adevărat, ci cum îl prezentăm noi că ar fi, de parcă am da un sac imaginar, ca celălalt să simtă cu adevărat, ce necăjiţi suntem.

Pe de altă parte, nu vrem să primim sacul altuia, aducând argumente, cum că, sigur al nostru e mai greu.

Şi tot aşa, pare o glumă, dar aşa se întâmplă, parcă e o întrecere:

„Cine are viaţă mai grea…”

Ne ajută asta cumva?

Poate ne scapă de invidie?

Poate…

Deşi nu ştiu dacă eşti tare simpatizat pentru faptul că eşti mereu necăjit, depresiv, obosit, neajutorat, stresat…

Ne motivează?

Sigur nu.

Unii dintre noi umflă un sac mare, mare, deşi nu e, ca să scoată poate nişte beneficii.

Oare chiar problemele noastre sunt cele mai grave?

De fapt, ar fi o soluţie mult mai bună să lăsăm, măcar uneori, sacul jos, să ne mai odihnim un pic, nu-i neapărat să-l punem cuiva în spate pentru a scăpa un pic de el.

Uite ce uşor a devenit…

Te relaxezi chiar fără să depui eforturi pentru asta…

Tu cui dai sacul?

 

 

Testul iubirii

Să continui să iubeşti o persoană după ce are comportamente pe care nu le consideri bune, e un test foarte dur, trebuie să fii tare, ca să iubeşti necondiţionat, chiar şi atunci când eşti respins, trebuie să te dezvolţi mereu şi mereu ca să poţi să nu judeci, să poţi accepta cu tot ceea ce este persoana.

Pare foarte simplu, dar nu este deloc aşa.

Este simplu atunci când eşti îndrăgostit, vezi doar partea frumoasă şi bună în partener, această parte nu este o iluzie, ea este cu siguranţă prezentă în acea persoană, faptul că ai văzut-o, te va ajuta mai târziu, când va apărea cealaltă parte, cea de umbră.

Şi atunci, începe marea încercare a iubirii voastre, începe testul:

Se va purta mult mai rău decât ar fi de aşteptat, altfel decât îl ştii, de parcă partenerul tău ar fi fost înlocuit cu un altul, el îţi arată cealaltă parte, dar tu, trebuie să faci eforturi, ca să continui să vezi, să ţii minte partea luminoasă a lui. Dacă pici testul, partenerul tău, va deveni din ce în ce mai rău, dacă îl dai cu brio, peste ceva timp, el va deveni chiar mai bun decât l-ai cunoscut.

Este ca în frumoasa şi bestia, doar iubind persoana, îi permiţi să îşi arate adevărata faţă, cea mai luminoasă, ceea ce poate deveni.

Tu îi dai partenerului tău energie să crească, sau…

 

 

Tu ce cumperi?

Aţi venit pe lumea asta cu o moştenire.

Este cea mai mare comoară a noastră, chiar dacă nu o preţuim nici pe departe cum se cuvine, conţine două mari valori:

TIMPUL şi ENERGIA

Pe aceste comori pot fi cumpărate altele, dar multe din restul sunt false, şi ne sărăcesc.

Venim aici ca să facem investiţii în experienţă, în fericirea de a dărui, de a ne dărui, de a progresa în a da valoare reală vieţii noastre şi a celor din jur, în fericirea şi bucuria de a trăi, prin lucruri simple, prin dragoste şi alte investiţii. Dacă facem alegerile corecte în ceea ce cumpărăm în schimbul marii noastre comori, una din ele se va mări tot mai mult – energia. Aceasta va curge prin tine, mai departe dându-ţi noi forţe pentru noi lucruri bune. Iar cea de-a doua, se va transforma în experienţă de bună calitate, care te va face pe tine însuţi o mare comoară.

Cu toţii greşim, făcând lucruri inutile (nu mă refer aici la odihnă), dar, dacă asta devine o lecţie, capătă valoare, devine o experienţă bună.

Ce faci tu zi de zi?

Cu ce îţi ocupi tu timpul tău?

Dai ca să câştigi bani din timpul tău, ca mai apoi pe banii adunaţi să-ţi cumperi lucruri inutile?

Fiecare minuţel, este o părticică din comoara ta, crede-mă este mult mai de preţ decât o telenovelă, decât a da share evenimentelor „importante” de pe reţelele sociale, nici nu-ţi imaginezi cât de mare este acel preţ.

La fel e cu energia, îţi curge printre degete mult mai multă când faci lucruri care nu au o valoare adevărată, sunt foarte multe lucruri care, pentru moment te atrag, ţi se par plăcute, dar nu te ajută.

Ce faci tu pe parcursul unei zile?

Zici că nu ai timp de o plimbare, de o clipă de meditaţie, dar oare nu există lucruri pentru care găseşti, dar nu merită?

Cum oare găseşti timp să te cerţi cu cineva, dar nu găseşti timp să-l îmbrăţişezi o dată în plus?

Ce faci tu cu comoara ta?

Ce cumperi?

Cum crezi, un om de succes (împlinit, în armonie cu sine)şi un ratat, au aceleaşi priorităţi? Fac pe parcursul zilei aceleaşi lucruri? Puteţi spune că sigur, un om împlinit are alt orar anume pentru că e împlinit, a ajuns acolo deci poate acum face ce-i place/îi dă valoare, al doilea încă nu. Dar când aceştia doi, vin acasă seara, cu siguranţă nu au aceleaşi obiceiuri.

O persoană care are forţă vitală înaltă, un corp şi o sănătate bună, sigur nu are aceleaşi obiceiuri ca şi unul care abia de se mişcă.

Puneţi mai des întrebarea: „Ceea ce fac eu acum este ceea pentru ce am venit eu în această lume?”

Dacă răspunsul e da, atunci felicitări, iar dacă nu, e timpul să stai şi să reflectezi un pic…

Fii atent cum faci investiţii, de timp şi energie, este cea mai importantă investiţie.

Dacă sunt chestii cu care eşti sau nu eşti de acord lasă-mi un comentariu, ca să înţeleg cum gândeşti.

Mulţumesc!

Ca florile...

După cum florile sunt frumoase, prin ele însele tot aşa femeile sunt, fără să primească frumuseţea din afară.

Dacă punem florile într-un buchet, facem aşa încât să asortăm flori care aparte par prea simple, dar anume ele dau farmec celorlalte flori, şi fiecare are locul şi valoarea sa.

Culorile lor sunt atât de variate şi frumoase,  încât e foarte ciudat să vezi flori, date cu sprayuri colorate, le face să arate neatrăgătoare, chiar dacă ne fură atenţia în primele secunde.

Femeile la fel.

Şi dacă decorăm florile, o facem doar ca să punem frumuseţea lor proprie, pe care deja o au din interior, în evidenţă, nu să o creăm, din exterior.

Parfumul fiecăreia este unic, viu, adevărat, ca şi femeile, care prin armonie lasă în urmă un parfum de feminitate.

Ar părea destul de straniu, să începem a tăia petalele, după o formă anumită, ca să semene cu o anumită floare, pentru că ea, chipurile este mai frumoasă, dar cine a creat standardele? Dacă ar fi toate florile la fel, oare ar mai fi frumoase?

Nu în zadar oamenii preferă flori diferite…

Dacă nu cumva, fără să ne ascultăm inimile, preferăm flori care au fost cele mai cotate, ca fiind frumoase de către nu mai ştiu cine.

 

 

Lacul fermecat

Numeroase curente filosofice orientale ne învaţă cum să medităm, să ne relaxăm, să ne eliberăm mintea de gânduri.

De ce este important să ne relaxăm, cum funcţionează şi de ce ne ajută liniştirea minţii?

Mintea noastră e ca un lac cu apă;

Având multe gânduri, nelinişti, fiind agitaţi, grăbiţi, frustraţi, noi tulburăm apa, straturile profunde de nămol se amestecă cu straturile de apă curată de la suprafaţă.

În această apă murdară nu vor fi peşti (idei noi, soluţii simple la situaţiile de viaţă).

Şi cu siguranţă nu ne va face plăcere să stăm în această apă nu?

Ce s-ar întâmpla (şi uneori, deşi mai rar, se întâmplă) dacă ne-am linişti gândurile, sau şi mai bine le-am opri, măcar uneori generarea?

Apa ar deveni curată, nămolul s-ar aşeza  şi ar lăsa să se vadă plantele, ar veni peştii coloraţi. Pur şi simplu lumina ar pătrunde până în profunzimi şi lacul nostru ar deveni mult mai senin.

Despre faptul că mai e nevoie să nu poluezi lacul/mintea cu deşeuri/gânduri negative, cred că ţi-ai dat deja seama…

Lacul tău cum e?

 

 

 

E primăvară!

E primăvară!!!

Şi la tine în suflet ce anotimp este?

Este la fel primăvară?

Sau poate…?

Ca să poţi să te trezeşti mai uşor la viaţă, la zâmbete, la dragoste, imaginează-ţi că eşti un fluturaş, colorat, firav dar încântător de frumos.

E primăvară!!!

Fluturii se bucură de flori, dar anume asta îi face să se împartă cu frumuseţea lor cu cei din jur, căci ei se lasă admiraţi.

Încearcă şi tu!

Bucură-te de viaţă şi devino cu zâmbetul şi frumuseţea sufletului tău inspiraţie pentru ceilalţi. Bucuria inimii tale se va întoarce către tine precum firele de iarbă mulţumesc cerului pentru ploaie.

Fii plin de pasiune…

Pentru viaţă!

Şi viaţa te va iubi cum o înveţi doar tu, în modul tău.

E primăvară!!!

Ce altceva îţi mai trebuie ca să te trezeşti?...

Şi în sfârşit să începi să guşti din viaţă?

E doar a ta!

Entuziasm!!!

 

 

 

Tu eşti lumina!

Gata, de azi nu mai vreau să iubesc, de atâtea şi atâtea ori am suferit din dragoste, ajunge!

Mă ascund undeva unde nu va putea să mă vadă nimeni, ca să nu mai pot iubi, şi mai ales, mă voi ascunde să nu pot eu vedea pe nimeni, poate aşa, voi putea să uit ce este în interiorul meu, voi putea fugi de propria mea persoană.

Şi totuşi, chiar dacă sufăr, nu ştiu de ce vreau… să iubesc, vreau… iubesc fără să vreau, vreau să iubesc dar nu pot…

Doamne! Ce se întâmplă?

Oare a iubi chiar e o suferinţă?

Nu, cu siguranţă nu, dragostea este o forţă miraculoasă, o lumină ce ne inundă din interior spre exterior, ea nu poate provoca durere, durere poate provoca orice doar nu dragostea.

Simţim atunci când suntem îndrăgostiţi, când admirăm, când iubim, ceva foarte special ce ne inspiră ne face să ne simţim vii, ne dă forţe şi ne face să zâmbim, este ceva ce simţim la nivelul inimii, doar că în centrul pieptului, i se mai spune inimă spirituală, simţim acel loc foarte puternic vibrând, devenind tot mai mare, tot mai colorat…

Este cea mai frumoasă lumină din câte ne-a dat natura, se referă la dragoste universală, nu doar cea simţită între parteneri.

Ne face să fim fericiţi;

Ne face să ne urmăm visele;

Ne face mai buni;

Ne face să avem speranţe;

Ne face să iertăm;

Ne apropie de ceilalţi…

Este minunat să poţi descoperi în tine acel izvor nesecat, care cu cât mai mult îl împarţi, cu atât mai mult izvorăşte.

Dar ce se întâmplă când suferim?

Acel izvor se închide…

Din frică;

Din frica că doar noi ne deschidem izvorul;

Din multe alte frici…

Avem în cap, multe motive, impuse de societate, din care, credem, că a avea intrarea spre izvor închisă e mai sigur…

Dar când intrarea către inima noastră spirituală se închide, devine foarte dureros…

Sunt sigură că aţi simţit această durere.

Chiar dacă e greu de crezut:

Atunci când iubeşti, pur şi simplu, încep să se întâmple minuni…

Da, da!

Minuni…

Închide ochii pentru o clipă şi imaginează-ţi cum în pieptul tău este o lumină pură, şi încet încet, această lumină inundă totul în jur…

Lumina e în tine!

Tu eşti lumina!

Anotimpuri

Totul este ciclic.

Natura ne dă o lecţie foarte importantă: ne învaţă că, oricât de grea este iarna, oricât ar părea de lungă şi fără sfârşit, după ea, neapărat vine primăvara, când totul renaşte, totul devine mai plin de energie, resurse, emoţii frumoase…

Natura însă are răbdare, noi mai puţin, când e iarnă în vieţile noastre, ne împotrivim, dăm din mâini şi din picioare, facem crize isterice, vrem doar primăvară.

Există cicluri de scurtă durată, timp de o zi, există unele ce se repetă o dată în viaţă, important este să înţelegem necesitatea fazelor care nu ne plac, fără ele fazele plăcute nu ar fi posibile, în aceste faze se acumulează energia necesară pentru următoarea etapă.

Imaginaţi-vă natura doar în luna mai, nici măcar nu pare posibil, ar îngheţa ca într-un tablou totul, nu ar avea cum fi roade, dar nici nu ar mai părea aşa frumos, când nu ar exista schimbări.

O relaţie doar în luna de miere…

Iernile sunt necesare, ar fi bine doar să învăţăm să le acceptăm, să înţelegem că neapărat, va veni primăvara, dar acum să avem răbdarea necesară ca să acumulăm ceea ce doar iarna ne poate oferi:

Experienţă;

Puteri noi;

Vise de urmat;

Speranţe;

Analiza a ceea ce a fost bun în roadele anului trecut, a ceea ce ar trebui schimbat;

Pregătirea seminţelor pentru primăvară…

Toate anotimpurile sunt frumoase şi cu siguranţă foarte necesare.

Dacă ceva nu merge bine într-un domeniu al vieţii, fii atent, ascultă, încearcă să simţi ce vrea să-ţi arate iarna din acel domeniu, poate că nu eşti mulţumit de roadele din trecut? Poate aştepţi roade noi prea nerăbdător…  Când încă nici nu ai finisat de semănat?

Primăvara va veni…

Fii sigur de asta!