Ce ai mai pățit?

Am o cunoscută care îmi spune uneori: ”Dacă ți-aș povesti toate câte am pățit, ai putea să mai scrii o carte.” Deși nu-i răspund nimic nu vreau, nu mi-am dorit niciodată să scriu vreo carte din care să înveți că viața-i un rahat și atât, nici măcar o sugestie despre cum să ieși din ea și, mai ales nici măcar o sugestie despre cum noi înșine alegem de multe ori să o facem de rahat.

Cunoscuta aceasta a mea este unul dintre acei oameni (și din păcate parțial facem parte toți din această categorie pentru că toți alegem uneori asta) pentru care viața ”li se întâmplă”, lucrurile ”îi aleg”, mai ales ghinionul, ei ”pățesc” câte și mai câte, viața lor nu depinde de ei. Toți sunt de vină și culmea acei ”toți” o duc mai bine anume pentru că reușesc să-mi facă mie viața asta insuportabilă.

Dar oare ce învățăm noi din toate aceste ”întâmplări”?

Mi-ar face mult mai mare plăcere să ascult o ”Poveste” despre lucruri care au avut loc în viața cuiva și concluziile pe care persoana le-a luat cu sine o dată ieșit din ea cu bine.

Mi-ar plăcea să aud că lucrurile triste și dezamăgitoare ne aduc învățăminte cu adevărat valoroase, nu teme pentru a ne lamenta mai colorat și mai cu lăcrimos.

Dacă ar fi ca toate întâmplările prin care am trecut să fie niște bețe, ar fi ca și cum le-am căra cu noi ca să avem motiv să spunem tuturor cât de greu ne este. Oare nu ar fi mai ușor (asta dacă vrem cu adevărat să ne fie mai ușor…) și mai frumos să le schimbăm pe ceva mai valoros, de ex aur sau, cel puțin argint și mă refer aici la acele lecții utile învățate din viața asta.

Nu-mi spune câte ai pățit în viață, spune-mi ce-ai învățat din toate astea!

Tu la ce etapă încerci să îngheți?

Gândiți-vă pentru o clipă: ”Scopul tuturor florilor, cât de frumoase sau parfumate nu ar fi este să devină în final fructe.”

Frumusețea și în general multe comportamente sunt menite să atragă resurse pentru rezultate profunde, nu sunt rezultate în sine.

Florile sunt doar instrumente, de fapt la fel și fructele mai târziu. Dacă la plante florile (frumusețea) este doar o etapă, de ce noi ne-am lăsa prinși de dorința de a opri pe veci această etapă (de obicei asociată cu tinerețea)? Oare fructele nu-și au și ele farmecul lor? Oare dacă pentru a apărea un nou copac este necesar ca fructul să putrezească, să moară, această etapă nu și-a avut rostul?

Oare valoarea în cazul oamenilor este dată de etape aparte, rupte și înghețate de noi pe corpuri care oricum nu se opresc din îmbătrânire sau de frumusețea transformării continue a vieții?

Legea aşteptării (sau: Ai răbdare!)

Fiindcă este în ajun de sărbători de iarnă şi fiindcă de obicei sărbătorile semnifică pentru mulţi dintre noi simbolul împlinirii dorinţelor astăzi voi scrie despre dorinţe.

Cu toţii am păstrat din copilărie speranţa că anumite dorinţe ale noastre vor fi realitate „într-o bună zi”. Nu contează dacă ele au devenit scopuri sau dacă au rămas doar vise, nu contează dacă facem sau nu ceva ca acestea să devină realitate „într-una din zilele apropiate”, oricum sperăm că ele se vor materializa.

Este cu totul interesant când, de sărbători, deşi am crescut demult apelăm la anumite ritualuri ca să apropiem acea zi…

Nu vreau să vă întristez, este chiar foarte posibil ca marile sau micile voastre dorinţe să devină vii doar că…

Noi suntem mulţi pe acest pământ…

Şi toţi avem dorinţe…

Iar de cele mai multe ori dorinţele noastre se contrazic:

ü  Soţul vrea ca soţia lui să fie veselă şi calmă când el vine acasă iar soţia vrea ca soţul să vină acasă imediat după serviciu;

ü  Copilul vrea să doarmă dimineaţă mai mult iar mama vrea să reuşească să-l ducă la timp la grădiniţă şi să nu plângă;

ü  Vânzătorul vrea să vândă cât mai scump, cumpărătorul să cumpere cât mai ieftin;

Sau uneori sunt dorinţe care corespund dar sunt în acelaşi timp mai mulţi doritori.

Este ca şi cum la o intersecţie a două străzi foarte înguste mai multe maşini ar vrea să facă anumite manevre în acelaşi timp – dacă vor fi încăpăţânaţi să facă ce le vine la moment, ar putea să fie accidente grave.

De aceea există reguli de circulaţie.

În univers la fel există asemenea reguli, doar că mult mai complicat alcătuite.

Dacă ai o dorinţă şi eşti la intersecţia potrivită este foarte posibil să se realizeze dacă vei aştepta să se facă verde şi vei respecta pe cei din aceeaşi intersecţie cu tine.

Nu are sens să te grăbeşti sau să te cerţi cu maşinile din faţă, nu are sens să mergi la roşu – persoanele pentru care acum e verde au aşteptat cu răbdare, au dreptul să meargă.

Nu are sens să consideri că ceva nu este corect – doar ţi se pare că e mai mult roşu decât verde.

Uneori, la unele intersecţii se face ambuteiaj, vei fi nevoit să aştepţi mai mult, dacă nu ai răbdare: fii atent, este posibil să fie o cale greşită (poate ai fost condiţionat social să o alegi), dacă totuşi vrei să continui şi după mai mult timp de aşteptare – atunci meriţi să ajungi la destinaţie!

Toţi avem dreptul la culoarea verde.

Şi tu tot…

Realitatea materială - un vis urât?

Aş vrea să mă împart cu o idee pe care am auzit-o zilele trecute şi care mi s-a părut cel puţin interesantă, deci am dezvoltat-o aici, în acest mic articol.

Dacă te întrebi PENTRU CE se întâmplă anumite lucruri pe care le consideri ca fiind negative, să ştii că acest articol este unul în care poţi găsi u răspuns.

Să presupunem că noi toţi suntem încă neiluminaţi sau, cum se mai spune încă netreziţi la realitatea mai înaltă a lucrurilor.

Este ca şi cum am dormi, iar realitatea pe care o vedem în jur, acea iluzie despre care ne vorbesc filosofiile orientale, este un vis în care suntem implicaţi.

Dacă visul nostru (poate fi un vis de succes, un vis în care avem pe plan material tot ceea ce am dorit, un vis în care relaţia noastră cu toţi cei din jur este frumoasă…)este plăcut, va fi foarte greu să fim treziţi din el. Poate va veni cineva să ne trezească, ne va spune:  „Realitatea materială nu este importantă, trezeşte-te!”, sau: „Este trecător tot ce obţii acum, concentrează-te pe lucruri cu adevărat de valoare!” Dar noi vom visa atât de frumos încât nu vom dori să ne trezim, vom spune: „Lasă-mă să gust din visul meu frumos, este atât de plăcut să dorm, nu vreau să mă trezesc!”

Iar dacă acel vis este neplăcut (nevoi mereu nesatisfăcute, datorii, relaţii nu tocmai bune, lipsuri şi necazuri), atunci vocea pe care o vom auzi ca să ne trezim va veni ca o binecuvântare. Vom înţelege că fiind trecătoare, aceste lucruri pe care le numim noi probleme, nu pot să ne afecteze atât de mult. Va fi foarte uşor să ne trezim, pentru că vom dori să scăpăm din acel coşmar cât mai rapid.

Ceea ce te îndemn faci pe viitor după ce ai citit acest articol este să-ţi aminteşti de fiecare dată când ai anumite probleme:

· Este doar un vis…

· Dacă este foarte greu – este bine pentru că, te vei trezi mai repede…

Mulţumesc pentru că ai citit până la urmă, sper că ţi-a fost util!

Vreau, dar am răbdare

Cred că am auzit de nenumărate ori ultimul timp întrebarea: cum să fac să obţin/primesc de la viaţă ceea ce-mi doresc foarte mult.

Secretul este pe cât de simplu ca şi cunoştinţă, pe atât de complicat în a-l pune în practică (dacă nu ştii un mic secret), vrei să încerci?

Este mai probabil să primeşti când doreşti ceva destul de tare ca să rămână constantă dorinţa în timp, dar să fii detaşat de rezultatul pozitiv sau negativ.

Dacă vei dori prea puţin, iar peste 3-6 luni se va schimba „marea dorinţă”, este prea puţin probabil să se realizeze, asta pentru că fiecare lucru are un preţ, iar tu nu respecţi ceea ce-ţi doreşti într-atât încât să rămâi fidel şi nu consideri că ar fi cu adevărat valoros pentru tine.

Dacă însă vei dori prea mult, vei pierde energie pentru a neutraliza frica de a pierde acel lucru. Atunci când doreşti prea mult ceva, nu accepţi rezultatul negativ, nu vrei să VEZI că ai putea să nu primeşti acel lucru.

Dar cum ajungem la acel mijloc de aur, în care vrem destul de mult ceva dar suntem şi detaşaţi de rezultat?

Este vorba de un truc făcut în mintea noastră, ca aceasta să perceapă lucrurile diferit.

Vă voi da mai întâi o analogie, mai apoi vă voi explica în ce mod puteţi aplica trucul.

Imaginaţi-vă că sunteţi foarte flămând, nu aţi mâncat nimic azi şi e seară. Aveţi foarte puţini bani la moment şi intraţi într-o cafenea unde vedeţi în vitrină o singură prăjitură mică, calculaţi imediat în minte dacă vă ajung banii şi vă bucuraţi imaginându-vă că în câteva clipe o veţi savura. Doar că, cineva care era înainte în rând, vă cumpără prăjitura…

Acum imaginaţi-vă o altă situaţie, într-una din zilele de sărbătoare mergeţi la un banchet, sunteţi deja sătul şi de câteva zile aţi tot mâncat peste tot. Pe mese sunt gustări de toate felurile, care mai de care, iar pe una din mese vedeţi şi prăjiturile voastre preferate, în timp ce vă apropiaţi, vedeţi cum o persoană ia una din prăjituri…

Ce e cu toată treaba asta?

Contează foarte mult cum percepi situaţia atunci când îţi doreşti ceva.

Dacă percepi ca fiind o catastrofă pierderea, cu siguranţă sunt mai multe şanse să pierzi (există un mecanism natural care are grijă de asta).

Poţi să schimbi percepţia destul de uşor – este nevoie să aduci în mintea ta multe alte gustări, pe lângă ceea ce ai vrea să mănânci tu.

Dacă vrei să ai un rezultat bun la un concurs, adu în mintea ta toate rezultatele bune obţinute în toate domeniile posibile.

Dacă vrei să câştigi bani pentru un obiect de valoare pentru tine, pune în mintea ta, alături de acel obiect tot ce ai câştigat până acum.

Dacă vrei să înveţi o abilitate nouă, aminteşte-ţi toate câte ai învăţat şi poate, îţi păreau extrem de complicate la început (mai ales mersul, vorbitul, scrisul, cititul…).

Vei avea un efect fenomenal dacă faci asta:

Te detaşezi de rezultatul încercării, deci va scade mult din frica de a nu obţine ce vrei şi ai mult mai multă încredere că poţi reuşi (de atâtea ori ai făcut-o…).

Vă deschid un mic secret:

Imaginaţi-vă că în prima situaţie prezentată nu am scris finalul…

… persoana care a cumpărat prăjitura este un vechi amic şi a vrut să vă servească, deci a cumpărat prăjitura înainte.

Uneori când vrei prea tare ceva, nu eşti atent/ă la detaliile ce pot avea legătură cu rezultatul final.

Poţi învăţa mintea ta să vadă lucrurile în ansamblu, te va ajuta mult!

Flori de câmp…

Ne întrebăm deseori (poate tu nu o faci…), de ce se întâmplă anumite lucruri.

Chiar ieri mă gândeam de ce nu-mi reuşeşte să vindec o rană veche care încă uneori mai sângerează, deşi este atinsă de cu totul alte persoane importante din viaţa mea decât cele care, fără să vrea au provocat-o.

Dar poate întrebarea nu este corectă, poate ar trebui să fie: „Pentru ce?”

Atunci când ne sunt create situaţii care ne dor, nu ştim cum anume ne pot ajuta şi ne pot „crea” aceste situaţii pentru ceea ce avem de făcut pe această lume.

Fiecare om ca să devină ce poate el deveni mai bun şi ca să aducă acel sens unic în lume are nevoie de situaţii diferite.

Ca şi florile care au nevoie de îngrijire diferită, ca să fie frumoase şi totodată destul de rezistente.

Noi nu ne dăm seama că pentru a dezvolta anumite laturi ale noastre este nevoie de anumite încercări.

Poate nu este bine să divorţăm, să avem familii disfuncţionale, să fim victime ale dependenţelor, dar oare am aprinde în noi opere de artă dacă nu am avea uscături ale trecutului din familie?

Ar fi scrise atâtea poezii şi melodii minunate dacă nu am suferi în dragoste?

Aş fi descoperit eu oare că vreau să ajut la schimbarea vieţilor celor din jur dacă nu m-ar fi frustrat propria mea viaţă încât să vreau să o schimb?

Aş fi căutat eu oare metode de a primi şi oferi dragoste atunci când simţim că nu ajunge dacă eram întotdeauna înconjurată doar de oameni afectuoşi?

Nu avem cum să ştim de ce anume avem nevoie ca să ne descoperim adevăratul potenţial.

Poate suntem o „plantă” care are nevoie de multă apă, de mult soare sau poate avem nevoie de uscăciune ca să creştem aşa cum ne-a gândit natura.

Ştiu că pare dur şi nemilos dar atunci când ştii că toate lucrurile care par a se întâmpla din răutatea Universului au un sens, după ce descoperi unele sensuri, devine pur şi simplu clar şi liniştitor.

Atunci când te împotriveşti vieţii să-ţi creeze condiţiile de care ai nevoie, aminteşte-ţi că EA ştie mai bine.

Viaţa ştie mai bine ce fel de floare eşti.

„Blestemul” misiunii personale.

De multe ori mă gândeam la diferenţa dintre a-ţi asuma o misiune şi a trăi pur şi simplu pe acest pământ, ca un copil fără griji, scriam chiar într-un articol de mai demult cât de greu este pentru cei care îşi asumă responsabilitatea de a fi lideri.

Azi nu mă voi limita la liderii cu care sunteţi obişnuiţi – antreprenorii, ci la toţi oamenii care sunt „aleşi” de către Univers să fie lideri pentru că au un anumit talent.

A-ţi descoperi talentul este şi frumos şi greu totodată.

Este ca şi cum, atunci când eram copii, dar destul de măricei ca să citim şi să facem câte ceva, găseam câte o listă lăsată exact lângă pat sau pe masă cu lucrurile „de făcut”, când ne trezeam iar mamele erau deja plecate la serviciu. Ne încercau atunci sentimente contradictorii, pe de o parte – doream să fim acceptaţi şi iubiţi, iar pe de altă parte - ni se părea că sunt prea multe sarcini în listă şi se aşteaptă să facem toate sarcinile ca să ne accepte şi să ne iubească, ceea ce ar fi foarte dificil.

Pe de o parte - doream să fericim părintele care ne-a lăsat lista, iar pe de altă parte – ar fi trebuit să renunţăm la confortul nostru propriu pentru asta, ceea ce nu ni se părea corect.

Şi era încă ceva important – ni se părea incorect poate că lista s-a făcut fără noi, deşi asta însemna mai puţin efort mintal pentru a inventa ce este de făcut, provoca în noi împotrivire, părea că aş face multe azi dacă aş alege eu, ce anume să fac.

E la fel atunci când, devenind destul de măricel ca să „poţi citi chemările inimii”, descoperi un talent pe care natura ţi l-a lăsat şi a plecat undeva.

Este frumos dar şi lipsit de confort, este plin de entuziasm dar şi de responsabilitate asumată, este o oportunitate dar şi un „blestem” pentru că nu ai unde să te ascunzi, nu a i cum să negi că ai găsit asta în tine, nu ai cum să închizi ochii.

Majoritatea dintre noi, atunci când urmărim oameni „mari” oameni ce-şi realizează listele lăsate de natură, avem tendinţa să gândim că acestora le este foarte uşor şi mai ales că sunt foarte norocoşi că au găsit ce le aduce împlinire. Da, aşa este, le aduce împlinire dar este şi o povară, se bucură dar şi le impune o mare responsabilitate care uneori este „greu de dus”.

Poate ceilalţi nu-şi recunosc talentul pentru că simt partea neplăcută a ceea ce se ascunde după el –responsabilitatea şi le este mai „călduţ” fără ea…

Când ai învăţat să citeşti vei putea citi şi veştile bune şi cele rele…