De multe ori mă gândeam la diferenţa dintre
a-ţi asuma o misiune şi a trăi pur şi simplu pe acest pământ, ca un copil fără
griji, scriam chiar într-un articol de mai demult cât de greu este pentru cei
care îşi asumă responsabilitatea de a fi lideri.
Azi nu mă voi limita la liderii cu care
sunteţi obişnuiţi – antreprenorii, ci la toţi oamenii care sunt „aleşi” de
către Univers să fie lideri pentru că au un anumit talent.
A-ţi descoperi talentul este şi frumos şi greu
totodată.
Este ca şi cum, atunci când eram copii, dar
destul de măricei ca să citim şi să facem câte ceva, găseam câte o listă lăsată
exact lângă pat sau pe masă cu lucrurile „de făcut”, când ne trezeam iar mamele
erau deja plecate la serviciu. Ne încercau atunci sentimente contradictorii, pe
de o parte – doream să fim acceptaţi şi iubiţi, iar pe de altă parte - ni se
părea că sunt prea multe sarcini în listă şi se aşteaptă să facem toate
sarcinile ca să ne accepte şi să ne iubească, ceea ce ar fi foarte dificil.
Pe de o parte - doream să fericim părintele
care ne-a lăsat lista, iar pe de altă parte – ar fi trebuit să renunţăm la
confortul nostru propriu pentru asta, ceea ce nu ni se părea corect.
Şi era încă ceva important – ni se părea
incorect poate că lista s-a făcut fără noi, deşi asta însemna mai puţin efort mintal
pentru a inventa ce este de făcut, provoca în noi împotrivire, părea că aş face
multe azi dacă aş alege eu, ce anume să fac.
E la fel atunci când, devenind destul de
măricel ca să „poţi citi chemările inimii”, descoperi un talent pe care natura
ţi l-a lăsat şi a plecat undeva.
Este frumos dar şi lipsit de confort, este
plin de entuziasm dar şi de responsabilitate asumată, este o oportunitate dar
şi un „blestem” pentru că nu ai unde să te ascunzi, nu a i cum să negi că ai
găsit asta în tine, nu ai cum să închizi ochii.
Majoritatea dintre noi, atunci când urmărim
oameni „mari” oameni ce-şi realizează listele lăsate de natură, avem tendinţa
să gândim că acestora le este foarte uşor şi mai ales că sunt foarte norocoşi
că au găsit ce le aduce împlinire. Da, aşa este, le aduce împlinire dar este şi
o povară, se bucură dar şi le impune o mare responsabilitate care uneori este „greu
de dus”.
Poate ceilalţi nu-şi recunosc talentul pentru
că simt partea neplăcută a ceea ce se ascunde după el –responsabilitatea şi le
este mai „călduţ” fără ea…
Când ai învăţat să citeşti vei putea citi şi
veştile bune şi cele rele…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu