De câteva săptămâni am o stare destul de ciudată.
M-am întors recent intr-un bootcamp, în care dezvoltarea personală a fost
la ea acasă, foarte multe ore de trening, multă, multă dezvoltare de cea mai
bună şi, în acelaşi timp profundă calitate.
Am venit cu foarte multe idei, cu foarte multă inspiraţie şi, desigur, mult
mai „dezvoltată”.
Dar…
Se întâmplă ceva ciudat.
Am răcit a doua oară în 3 săptămâni (interesant nu?).
Se întâmplă multe chestii mărunte negative care brusc, după ce mă simt
foarte bine, mă fac să mă simt foarte rău şi tot aşa.
Tot încercam să înţeleg.
Au venit (nu mă întrebaţi de unde, nici eu nu ştiu) câteva răspunsuri, iar
acum în mintea mea, în sfârşit s-a clarificat ce se întâmplă.
Mai întâi mi-am dat seama că schimbările care au avut loc acolo (în
bootcamp), sunt profunde, dar e nevoie să treacă timp ca să se cimenteze foarte
bine, în personalitatea mea. Acum (mă refer la răceli şi multe incidente mai
puţin plăcute din trecutul apropiat), parcă aş pendula între o stare de bine pe
care am luat-o de acolo şi o stare care mă trage în trecut, când schimbarea
încă nu avuse loc.
Mai apoi, am înţeles un lucru, care cred că se întâmplă des în asemenea
cazuri (mă refer la schimbări profunde în evoluţia noastră), parcă acolo ni s-a
dat un costum nou, unul creat de traineri împreună cu noi, pe mărimea şi „pofta”
noastră, iar reveniţi „în lumea reală”, noi trebuie să avem grijă să purtăm
costumul.
De fapt e un pic mai complicat de atât.
Costumul era în noi, undeva adânc, am fost doar ajutaţi să-l scoatem la
iveală, (sigur dacă e adevărată dezvoltare personală, nu autosugestii… că am fi
ceea ce nu suntem), acum, e de datoria mea, a noastră, să păstrăm acel minunat
costum, la vedere.
Parcă este o luptă în interiorul meu, poate ţi s-a întâmplat şi ţie, se
luptă partea din mine care mă ţine undeva în trecut, cu un costum care nu mi se
mai potriveşte, cu partea care, vrea să poarte haină nouă.
Mi se întâmplă des asta când vreau să fac o schimbare, doar că acum, totul
este mai profund şi mai… grav (în sens pozitiv).
De obicei mă îmbolnăvesc, sau alte prostii din astea…
Ţi se întâmplă să simţi asta uneori?
Vestea bună e că DACĂ EXISTĂ CEVA CARE MĂ TRAGE ÎN URMĂ, ÎNSEAMNĂ CĂ URMEZ
CALEA CEA BUNĂ.
Nu ştiu de ce, dar un anumit tip de rezistenţă interioară, pentru mine e un
semn foarte bun.
De fapt, ştiu de ce, dar despre asta, voi publica în curând, un alt articol…
Tu ce schimbări ai vrea să faci, dar ţie frică de rezistenţa „vechiului
costum”?
