Costumul dezvoltării personale

De câteva săptămâni am o stare destul de ciudată.

M-am întors recent intr-un bootcamp, în care dezvoltarea personală a fost la ea acasă, foarte multe ore de trening, multă, multă dezvoltare de cea mai bună şi, în acelaşi timp profundă calitate.

Am venit cu foarte multe idei, cu foarte multă inspiraţie şi, desigur, mult mai „dezvoltată”.

Dar…

Se întâmplă ceva ciudat.

Am răcit a doua oară în 3 săptămâni (interesant nu?).

Se întâmplă multe chestii mărunte negative care brusc, după ce mă simt foarte bine, mă fac să mă simt foarte rău şi tot aşa.

Tot încercam să înţeleg.

Au venit (nu mă întrebaţi de unde, nici eu nu ştiu) câteva răspunsuri, iar acum în mintea mea, în sfârşit s-a clarificat ce se întâmplă.

Mai întâi mi-am dat seama că schimbările care au avut loc acolo (în bootcamp), sunt profunde, dar e nevoie să treacă timp ca să se cimenteze foarte bine, în personalitatea mea. Acum (mă refer la răceli şi multe incidente mai puţin plăcute din trecutul apropiat), parcă aş pendula între o stare de bine pe care am luat-o de acolo şi o stare care mă trage în trecut, când schimbarea încă nu avuse loc.

 

Mai apoi, am înţeles un lucru, care cred că se întâmplă des în asemenea cazuri (mă refer la schimbări profunde în evoluţia noastră), parcă acolo ni s-a dat un costum nou, unul creat de traineri împreună cu noi, pe mărimea şi „pofta” noastră, iar reveniţi „în lumea reală”, noi trebuie să avem grijă să purtăm costumul.

De fapt e un pic mai complicat de atât.

Costumul era în noi, undeva adânc, am fost doar ajutaţi să-l scoatem la iveală, (sigur dacă e adevărată dezvoltare personală, nu autosugestii… că am fi ceea ce nu suntem), acum, e de datoria mea, a noastră, să păstrăm acel minunat costum, la vedere.

Parcă este o luptă în interiorul meu, poate ţi s-a întâmplat şi ţie, se luptă partea din mine care mă ţine undeva în trecut, cu un costum care nu mi se mai potriveşte, cu partea care, vrea să poarte haină nouă.

Mi se întâmplă des asta când vreau să fac o schimbare, doar că acum, totul este mai profund şi mai… grav (în sens pozitiv).

De obicei mă îmbolnăvesc, sau alte prostii din astea…

Ţi se întâmplă să simţi asta uneori?

Vestea bună e că DACĂ EXISTĂ CEVA CARE MĂ TRAGE ÎN URMĂ, ÎNSEAMNĂ CĂ URMEZ CALEA CEA BUNĂ.

Nu ştiu de ce, dar un anumit tip de rezistenţă interioară, pentru mine e un semn foarte bun.

De fapt, ştiu de ce, dar despre asta, voi publica în curând, un alt articol…

Tu ce schimbări ai vrea să faci, dar ţie frică de rezistenţa „vechiului costum”?