duminică, 19 august 2012

Mâine sau... la Paştele cailor?


Cât mai ai de gând să amâni propria viaţă?

Câte lucruri frumoase amâni, în viaţa ta, câte promisiuni îţi faci ţie că de mâine, sau de luni „încep” asta sau asta sau „mă las” de asta sau asta?

Încetează!!!

Sunt lucruri pe care nu le vei face niciodată. De unele nici nu ai nevoie, nu sunt scopuri proprii, altele, te-ar face într-adevăr mai fericit, dar ia ghici, tu amâni chiar şi propria ta fericire, nu-i aşa?

Îţi este cumva cunoscut „atunci când voi face (începe, finisa) asta, voi fi cu siguranţă mai fericit”. Sunt de acord… cu mintea ta, întrebarea rămâne:



Când?

Există un fenomen.

Fiecare om primeşte zilnic o cantitate, limitată, de energie, să presupunem că pentru început este pentru toţi egală, de ex. 10 cai putere. Este energia ta interioară, puterea cu care tu mergi sau nu spre visele tale.

Dar să vedem ce faci tu de fapt:

Amâni să te apuci de sport ai minus un cal putere

Amâni o dietă încă un cal putere în minus

Amâni să înveţi o limbă străină sau orice altceva ce ai vrea să înveţi minus încă un cal putere.

Amâni să treci prin nişte experienţe care crezi că ţi-ar provoca durere iarăşi pierzi un cal putere.

Şi tot aşa…

Socoteala e foarte simplă.

Atunci când vrei să faci ceva, dar amâni acel lucru, mintea ta este ocupată să menţină asta undeva pe fundal, şi să păstreze energie pentru acel ceva.

Ca şi cum, la începutul zilei tu ai lega câte un cal de fiecare lucru pe care-l planifici să-l faci cândva…

Cum rămâne cu marele tău vis, cu marea ta pasiune, cu misiunea ta personală?

Tot o amâni?

Dacă da, mintea ta va lega acolo, lângă ea câţiva cai, (depinde cât de mare este).

Şi te mai miri că eşti lipsit de energie.


Care e soluţia?

Să-ţi revizuieşti priorităţile.

Scrie pe o foaie tot ceea ce amâni şi, dacă crezi că e important atunci fă asta chiar acum, sau in cel mai apropiat timp, dacă nu, şterge-o de pe foaie, şi din mintea ta, renunţă să mai speri că o vei face. E inutil să o păstrezi pe lista de aşteptare, şi chiar mai mult decât inutil: te blochează să faci lucrurile bune din viaţa ta.

Dacă-ţi spui că vei face asta când vei avea mai mult tip, nu te mai minţi! Dacă nu ai avut timp de un an încoace, sau mai mult de când tot amâni, nu vei mai avea niciodată, sau îţi vei face când va deveni cu adevărat important, până atunci nu te mai gândi la asta.

E o chestiune de alegere.

Tu ce faci cu caii tăi putere?


luni, 13 august 2012

A fi sau a face?




Eşti ceea ce faci?

Priveşte în jur!

Cred că îţi este cunoscută scena în care se cunosc oamenii (fac cunoştinţă):

Sunt X, sunt jurist;

Sunt Y, sunt manager;

Sunt Z, sunt psiholog

Să fie oare chiar aşa?



Sună de parcă am spune: „sunt masca mea socială” sau „sunt rolul meu social”.

Oare chiar suntem asta?

Nu! Cu siguranţă nu.

E oribil, pentru că asta e doar costumul pe care îl port 8 ore în zi, 5 zile în săptămînă (în mediu). Cum facem că ne identificăm cu un costum?

A face a devenit mult mai important decît a fi şi a început  chiar să-l înlocuiască.

Ce-ar fi oare ca atunci cînd mergem la bancă, operatoarea ce ne deserveşte să ne zîmbească nu ca angajată a băncii, ci ca femeie, e poate tot un rol, dar mult mai uman.

Ce-ar fi ca atunci cînd şeful strigă la noi, să ne amintim că el este om, poate are şi el problemele sale, personale (de fapt sigur le are), se simte slab, poate simte că nu se descurcă, poate are nevoie de o vacanţă, poate nu se simte iubit.

Nu vă îndemn să vă simţiţi la un nivel cu şeful, sau să vă permiteţi să fiţi aroganţi. Încercaţi doar să vedeţi ce este în spatele acelui rol social. Oare nu există acolo un suflet? Oare nu are nevoie persoana de sub costum să simtă, să trăiască, să fie?

Dar tu te-ai gîndit vreodată cine eşti?

Eu sunt Vera, sunt psiholog…

Nu, nu-mi place cum mă simt cînd spun asta, pentru că sunt mult mai mult decît activitatea mea.

Şi tu… cine eşti?