Fii atent la responsabilităţile tale!

Cam 2 ani în urmă iubitul meu de pe atunci îmi spunea cât de important este să fii „curat” dacă ai o poziţie în care poţi influenţa oamenii. Curat înseamnă să ai scopuri care vor să servească omenirea, să-ţi asculţi intuiţia, să doreşti întotdeauna să faci bine. Mi-a dat o explicaţie printr-un exemplu foarte clar: atunci când o persoană publică influenţează negativ prin ceea ce este şi creează, oamenii din jur, viaţa sa este pusă în pericol, de asta foarte mulţi dintre ei (mai ales cei care sunt modele nu tocmai corecte)suferă de multe boli sau devin alcoolici şi alte lucruri de acest gen.

De exemplu scenarişti, actori şi regizori care creează filme ce nu au un impact foarte bun asupra oamenilor, pentru că ei sunt responsabili de influenţa pe care o au, sunt blocaţi prin toate căile posibile de către forţe ale universului ce au grijă de asta.

Sau politicienii care au mai degrabă interese personale, credeţi că le merge bine? Poate pare, dar credeţi-mă cu cât mai mare influenţă ai asupra celor din jur, cu atât eşti responsabil de mai multe „păcate” pentru care poţi „primi peste cap”.

Nu e uşor să fii „sus” pentru că nu oricine ar face faţă, dacă ajungi acolo, va trebui să ai scopuri foarte umane şi bune, ca să nu fii distrus.

Ştiu că este dur, dar probabil este bine să fie aşa, nu eu am inventat asta…

În afaceri este la fel, deşi demult mă gândeam la asta, abia acum, după miezul nopţii mi-a venit ideea cum să explic asta.

O persoană care are subordonate alte persoane le transmite acestora tot ce este ea, toţi cei subordonaţi preiau scopuri, gânduri despre finanţe, despre cât de mult bine pot face, despre câtă utilitate pot aduce prin ceea ce fac.

Dacă un şef crede că sunt probleme financiare, toţi subordonaţii vor avea probleme financiare acasă deşi, primesc acelaşi salariu ca mai înainte.

Dacă un şef este obosit, toţi vor fi.

Dacă un şef nu vede sensul, vrea altceva, angajaţii vor vedea lucrurile la fel.

De asta este important ca nu oricine să devină şef…

De asta e important ca acesta să nu aibă doar abilităţi care i-ar asigura succesul exterior ci şi să se dezvolte personal foarte mult.

De asta este foarte important ca cineva care are influenţă, să fie „curat”.

Este ca şi cum imaginea din sufletul unui om influent (nu e neapărat să fie foarte mare influenţa, e îndeajuns şi să fii profesor ca să poţi influenţa), ar fi proiectată peste sufletele ce-l urmează.

Nu e nevoie să căutăm metode de motivare. Ar fi bine să ne revedem valorile personale profunde, să le respectăm, să fim buni şi curaţi, iar cei ce primesc proiecţia ar fi un semn că totul merge bine în noi înşine.

Iar dacă ceva nu merge cu cei ce ne urmează, înseamnă că nu livrăm lucruri cu adevărat valoroase, nu am făcut încă curăţenie.

Este o responsabilitate foarte mare să ai persoane care te urmează, nu te grăbi să vrei o astfel de „putere”.

Mulţumesc pentru răbdarea cu care ai citit!

Dacă crezi că ţi-a fost util, scrie într-un comentariu cum anume.

Reguli de urmat?

Răspunsuri la întrebările din articolul precedent (găseşti aici articolul precedent, dacă nu l-ai citit
 http://alma-club.blogspot.com/2014/07/mesaje-cu-sens-cel-putin-dublu.html )

Poate este doar părerea mea, nu ştiu, totuşi mi-au venit nişte răspunsuri chiar azi dimineaţă, pe la 6 (totuşi trezitul devreme face minuni), nici măcar nu m-am gândit că va fi continuarea articolului, se vede că universul a auzit întrebările şi, ca să nu-l bat mult la cap…

Vă spun ce cred apoi explic legătura dintre…

Noi avem în minte nişte reguli, nişte standarde referitoare la aproape orice se întâmplă, sau nu se întâmplă cu noi, avem un „cum ar trebui să fie” pentru cam orice lucru care ne afectează, sau ne poate afecta.

De exemplu este o regulă care îmi spune mie, din interior că trebuie să fac faţă unor provocări, că trebuie să fiu bună la anumite lucruri.

Mai este o regulă că… cei din jur trebuie să aibă un anumit comportament faţă de mine, sau în general.

Pare destul de straniu, totuşi atunci când nu ne place ceva la ceilalţi, este pentru că aceştia au încălcat reguli de-ale noastre, adică, vrem noi cumva ca toţi cei din jur să facă totul, după propriile noastre reguli, pentru că aşa credem NOI că e bine.

Dar să ne referim la cazuri particulare.

Atunci când partenerul alege să petreacă timpul altfel decât lângă noi, de ce simţim atât de mult disconfort psihologic?

Poate avem noi o regulă care ne spune: „Dacă el/ea, nu alege să facă ce mă aştept eu în acel moment, sau nu alege anumite lucruri PENTRU SINE care mi-ar conveni, este un semn că nu mă mai iubeşte.”

Cel mai interesant lucru vine după – acţiunile noastre care urmează sunt cel puţin interesante:

Alegem să-i transmitem un mesaj care, decodificat de partener poate fi interpretat aşa: dacă tu faci asta (încalci o regulă a mea), eu aleg să nu te mai iubesc, aleg să-mi retrag dragostea mea, ca să pot să te opresc pe TINE s-o mai faci.

Ce chestie…

Alegem să ne certăm, să ne supărăm, să înrăutăţim mult relaţii sau uneori chiar să le rupem doar pentru o mică regulă încălcată.

Este oare atât de important ca această regulă să se respecte de toţi cei din jur ca EU să mă simt bine?

Pentru mine această regulă este un simbol al unui lucru important – nevoia de afecţiune pe care o am.

Dar oare nu am adus din copilărie unele reguli  care acum nu mai au valoare reală?

Dacă atunci când eram mici părinţii ne spuneau, sau ne arătau prin comportamentul lor: „dacă nu mănânci terciul – nu te mai iubesc”, oare să fi rămas un simbol atât de banal la fel de important ca atunci?

Oare putem jongla cu afecţiunea noastră atât de uşor, sau, putem atât de uşor să declarăm „nu mă mai iubeşti dacă… nu faci nu mai ştiu ce mărunţiş”?

Cu siguranţă există reguli în mintea noastră care merită cel puţin să le revedem, să le analizăm ca să ne dăm seama dacă ne mai ajută cu ceva.

Tu ce crezi la acest capitol?