Răspunsuri la
întrebările din articolul precedent (
http://alma-club.blogspot.com/2014/07/mesaje-cu-sens-cel-putin-dublu.html )
http://alma-club.blogspot.com/2014/07/mesaje-cu-sens-cel-putin-dublu.html )
Poate este doar
părerea mea, nu ştiu, totuşi mi-au venit nişte răspunsuri chiar azi dimineaţă,
pe la 6 (totuşi trezitul devreme face minuni), nici măcar nu m-am gândit că va
fi continuarea articolului, se vede că universul a auzit întrebările şi, ca să
nu-l bat mult la cap…
Vă spun ce cred
apoi explic legătura dintre…
Noi avem în minte
nişte reguli, nişte standarde referitoare la aproape orice se întâmplă, sau nu
se întâmplă cu noi, avem un „cum ar trebui să fie” pentru cam orice lucru care
ne afectează, sau ne poate afecta.
De exemplu este o
regulă care îmi spune mie, din interior că trebuie să fac faţă unor provocări,
că trebuie să fiu bună la anumite lucruri.
Mai este o regulă
că… cei din jur trebuie să aibă un anumit comportament faţă de mine, sau în
general.
Pare destul de
straniu, totuşi atunci când nu ne place ceva la ceilalţi, este pentru că
aceştia au încălcat reguli de-ale noastre, adică, vrem noi cumva ca toţi cei
din jur să facă totul, după propriile noastre reguli, pentru că aşa credem NOI
că e bine.
Dar să ne referim
la cazuri particulare.
Atunci când
partenerul alege să petreacă timpul altfel decât lângă noi, de ce simţim atât
de mult disconfort psihologic?
Poate avem noi o
regulă care ne spune: „Dacă el/ea, nu alege să facă ce mă aştept eu în acel
moment, sau nu alege anumite lucruri PENTRU SINE care mi-ar conveni, este un
semn că nu mă mai iubeşte.”
Cel mai
interesant lucru vine după – acţiunile noastre care urmează sunt cel puţin interesante:
Alegem să-i
transmitem un mesaj care, decodificat de partener poate fi interpretat aşa:
dacă tu faci asta (încalci o regulă a mea), eu aleg să nu te mai iubesc, aleg
să-mi retrag dragostea mea, ca să pot să te opresc pe TINE s-o mai faci.
Ce chestie…
Alegem să ne
certăm, să ne supărăm, să înrăutăţim mult relaţii sau uneori chiar să le rupem doar
pentru o mică regulă încălcată.
Este oare atât de
important ca această regulă să se respecte de toţi cei din jur ca EU să mă simt
bine?
Pentru mine
această regulă este un simbol al unui lucru important – nevoia de afecţiune pe
care o am.
Dar oare nu am
adus din copilărie unele reguli care
acum nu mai au valoare reală?
Dacă atunci când
eram mici părinţii ne spuneau, sau ne arătau prin comportamentul lor: „dacă nu
mănânci terciul – nu te mai iubesc”, oare să fi rămas un simbol atât de banal
la fel de important ca atunci?
Oare putem jongla
cu afecţiunea noastră atât de uşor, sau, putem atât de uşor să declarăm „nu mă
mai iubeşti dacă… nu faci nu mai ştiu ce mărunţiş”?
Cu siguranţă
există reguli în mintea noastră care merită cel puţin să le revedem, să le
analizăm ca să ne dăm seama dacă ne mai ajută cu ceva.
Tu ce crezi la
acest capitol?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu