Ce-ţi doreşti în anul ce vine?

Nu ştiu când vei reuşi să citeşti acest articol-urare, se prea poate că deja va fi 2014, dar asta nu este foarte important, vei vedea mai apoi de ce.

Pentru că toată lumea (poate nu toată lumea totuşi mulţi, din câte îmi dau eu seama citind articole motivaţionale pe net), vine cu sugestii despre obiectivele pe care să ţi le pui pentru anul care urmează, voi îndrăzni să te îndemn ceva în această privinţă, o perspectivă diferită de ceea ce am reuşit să citesc până acum, dar foarte utilă.

LA CE ANUME SĂ ATRAGI ATENŢIA CÂND ALEGI CE OBIECTIVE SĂ URMEZI?

Sunt 3 paşi, iar cei mai mulţi se opresc la primul dintre ei (şi e păcat)…

Îţi voi da o metaforă ca să înţelegi cum e treaba cu obiectivele şi de ce nu ne inspiră mult unele din ele.

Imaginează-ţi că vrei să ai în noul an ceva ce ţine de carieră, de situaţia financiară, sau chiar de relaţii, asta ar fi ca şi cum vrei să obţii un instrument muzical (să-l cumperi, să-l primeşti…).

Totuşi scopul tău final nu ar fi instrumentul însuşi ci muzica pe care ai putea să o interpretezi la acel instrument; iar în viaţa obişnuită muzica ar fi emoţiile (sau starea de bine)care ai putea să le simţi când vei atinge obiectivul, ceea ce contează mai mult decât instrumentul (cel puţin aşa cred eu, poate nu eşti de acord).

Dacă doreşti ceva şi alegi să urmezi un scop, nu e pentru scopul în sine ci mai degrabă pentru emoţia de fericire şi împlinire pe care o vei simţi o dată ajuns/ă în final. Nu e îndeajuns să ai un instrument ca să iasă din el muzică, nu-i aşa?

De asta, atunci când scrii sau gândeşti ce vrei să-ţi aducă 2014, sau orice alt an sau perioadă fii atent/ă ce vrei să simţi mai degrabă, iar lucrurile materiale (sau abilităţile, experienţele, funcţiile, succesele profesionale…), să le vezi ca pe instrumente care te ajută să „produci muzica sufletului tău”.

Dar asta este doar o a doua etapă, iar dacă ai fost atent/ă mai sus, ziceam că sunt 3…

Ce facem cu muzica de obicei?

O ascultăm singuri/e, sau după ce suntem destul de buni/e în arta interpretării o „împărţim” cu ceilalţi?

În limbajul obiectivelor propuse asta ar semnifica – CONTRIBUŢIA!

Cum poţi prin ceea ce îţi propui să-ţi realizezi sinele tău cel mai înalt în exterior?

Cum vei dărui ceea ce dezvolţi ca şi ceilalţi să se bucure de „muzică”?

Nu-i aşa că eşti mult mai inspirat când vizualizezi cum „cânţi” şi poţi „încânta” urechile celor din jur decât atunci când îţi propui pur şi simplu să cumperi un instrument (mă refer la obiectivele obişnuite)?!

Am o mică sugestie pentru tine – ca scopurile să te inspire să le urmezi cu adevărat este necesar să vezi dacă îţi place ce reiese din cei 3 paşi – dacă ceea ce ai în final te face să te simţi fericit/ă.

Pare simplu, totuşi necesită un pic de analiză…

Dacă vei avea curajul să te gândeşti un pic după ce citeşti acest articol, apoi să aplici tehnica asupra obiectivelor pe care ţi le propui – îţi promit că rezultatele vor fi uimitoare!

La mulţi ani!

CRĂCIUN FERICIT?

 

E anume un semn de întrebare la final.

Nu voi fi rea, pur şi simplu voi fi sinceră, voi spune ce gândesc, nu că ar fi un adevăr, pur şi simplu câteva gânduri…

Mie îmi plac sărbătorile, sincer, îmi plac mult, doar că încerc, pe lângă căutarea fericirii printre globuri, printre ornamente, printre cadouri,să caut sensul dincolo de aceste simboluri.

Un prilej de bucurie sau…?

Ce sunt sărbătorile, de unde vin, de ce facem ceea ce toţi fac fără să ne întrebăm „de ce?”, „pentru ce?”?

Nu spun că nu are sens, dar oare dorim noi, fiecare în parte să sărbătorim viaţa atunci când magazinele ne spun?

E foarte frumos ce se întâmplă de sărbători, dar oare dacă eu uneori ascult cântece de Crăciun vara, pentru că anume atunci am nevoie de acea emoţie pe care am asociat-o cu ele e vre-un „păcat”?

Sau dacă nici cum nu pot să-mi „trezesc” emoţiile celea speciale de sărbători acum, când toţi mă felicită, când toţi îmi fac aluzii că sunt „obligată” să mă bucur trebuie să mă prefac că chiar sunt fericită (mă refer anume la fericirea care vine din evenimentele exterioare).

De fapt cred că sărbătorile sunt utile pentru fiecare dintre noi dacă ne facem ceva timp ca chiar să tragem linie la sfârşit de an şi să ne răspundem sincer la câteva întrebări: „Pentru ce contează atât de mult să fac ceea ce fac?”, „Ce m-ar face cu adevărat fericit/ă?”, „Ce aş putea face eu, ce depinde doar de mine ca să schimb în bine viaţa mea în dependenţă de valorile mele cele mai profunde?”

Şi doar după asta să-i scriem lui Moşu, conştienţi totuşi că e cel/cea pe care o vedem în oglindă dimineaţa şi seara, doar că e acea parte care chiar îi pasă de direcţia în care mergem.

Ar fi putut să fie o sărbătoare atât de frumoasă dacă nu o amestecam cu teme despre bani, câştig, cariere mai bune, salarii mai mari.

Ar fi putut să fie mai frumoasă dacă am fi încetat să mai aşteptăm de la altcineva să fie Moşu şi am deveni noi pentru noi şi pentru ceilalţi, dar cadourile din sac ar fi într-adevăr valoroase (mă refer la comunicare, timp petrecut cu cei dragi, nu lângă ei doar, zâmbet, îmbrăţişări şi urări sincere, din suflet, dăruire şi recunoştinţă…).

Este sărbătoarea care ar fi trebuit să ne amintească de ceea ce apreciam în copilărie, bucuria adevărată care s-a pierdut pe undeva, s-a topit o dată cu fulgii primăverilor trecute, oare pe unde o fi, acea bucurie?

Am un apel foarte special pentru tine de Crăciun şi sărbători: Gândeşte-te măcar câteva minute „Pentru ce fac tot ceea ce fac de sărbători, care este sensul, care este direcţia? Este asta cu adevărat valoros pentru mine?”

Te rog foarte mult: Scapă de capcana „Ca la toată lumea”, e foarte periculoasă, deşi pare că îţi oferă siguranţă!

Sper să nu-ţi fi coborât prea mult „bucuria de sărbători”, în caz că am făcut-o – scuze!

îţi mulţumesc pentru răbdarea şi timpul acordat!