FEMEIE...

...un articol special pentru femei...

Este ceva foarte special în a fi femeie.

Nu mă refer la faptul că ar fi superioare bărbaţilor.

Este o rensponsabilitate specială în asta, este un avantaj sau nu depinde de tine.

A fi cu adevărat femeie, nu este doar în a te naşte persoană de sex feminin, este mult mai mult, asta se învaţă, nu la cursuri de makeup, nu din reviste de modă, se învaţă prin multă dragoste, prin multă blândeţe, feminitate care vine din interior, care se simte, nu se vede.

Dacă Universul ne-ar fi dorit egali, în sens direct, nu ne-ar fi creat diferiţi, prin exterior şi calităţi psihice.

Suntem egali, ca rol, şi totuşi, avem misiuni diferite (foarte generalizat spus, mă refer la conţinut, nu la formă, un bărbat sau o femeie, având aceeaşi funcţie, formă exterioară, nu o îndeplineşte la fel).

Există femei care pur şi simplu te fascinează, te învăluie într-un mister aparte, şi deşi sunt femei diferite, toate au ceva în comun, un fel de feminitate foarte specială, o integritate între toate calităţile şi neajunsurile pe care le au, care parcă sunt şi acestea calităţi.

Şi nu machiajul, nu hainele, nu parul aranjat le fac astfel, e ceva mult mai mult, e un fel de lumină care inundă totul în jur, o lumină din profunzimile acestei femei.

Astfel de femeie eşti şi tu, măcar uneori, foarte rar, sau mai des, sau poate, în fiecare zi, deşi foarte rar am norocul să mai văd femei adevărate, care, deja s-au descoperit pe sine, si sunt... FEMEI.

Ştii despre ce momente vorbesc, momentele acelea speciale, când simţi în interior un val de fericire, de dragoste, de feminitate, de lumină pe care vrei s-o dăruieşti, simţi că eşti frumoasă, orice ai purta, chiar dacă nu eşti machiată; simţi că eşti iubită, că iubeşti, că pluteşti, zbori, şi când cu siguranţă primeşti şi atenţie din partea celor din jur.

Poate sunt momentele când te îndrăgosteşti, sau când, după multe clipe grele şi sumbre, vrei să-ţi colorezi viaţa, s-o iai de la capăt, poate... doar tu ştii.

Dar oare nu ar fi minunat să descoperi în tine posibilitatea de a fi FEMEIE în fiecare zi?

Să descoperi fericirea de a dărui dragoste şi zâmbete, de a dărui o părticică din ceea ce eşti, de a inspira, de a semăna seminţe de speranţă în sufletele celor din jur?

Este o adevărată minune, această cale, de a învăţa în fiecare zi, cum este să fii FEMEIE.

Uneori este un pic mai greu, uneori e chiar foarte greu, dau oare nu este pe măsură de frumos?

Te invit să reflectezi, la ceea ce te-ar face pe tine să vrei să devii, sau să continui dacă eşti deja în drum pentru a deveni FEMEIE.

Devino ceea ce eşti!

 

 

Efectul de "oglindă"

Este un articol special pentru femei…

Din păcate pentru bărbaţi, sau din fericire, pentru că femeile de alături, vor deveni un pic mai… fericite, dacă vor dori desigur.

Poartă-te cu cei din jur aşa cum ai vrea să se poarte cei din jur cu tine…

Nu prea sunt de acord, de fapt nu sunt în totalitate de acord.

Sunt multe persoane care se poartă foarte bine cu cei din jur, şi totuşi…

Sunt persoane care, nu prea depun eforturi ca să-i facă fericiţi pe cei din jur, dar…

Care o fi secretul?

De fapt ceilalţi se poartă cu tine ca o oglindă, şi deşi cu toţii ştim asta, sunt anumite nuanţe.

Şi anume:

Ceilalţi se poartă cu tine aşa cum te porţi tu cu tine;

Ceilalţi gândesc despre tine aşa cum gândeşti tu despre tine;

Ai o relaţie cu partenerul tău aşa cum gândeşti tu că este, (devine aşa cum gândeşti tu că o ai);

Ceilalţi îţi pun nota cea care tu ţi-o pui.

Totul în jurul tău e doar un feedback la ceea ce este în interior, nimic mai mult.

Şi încă ceva:

Dacă vei gândi despre partenerul tău că este bun, că are multe calităţi pe care le apreciezi, el va deveni din ce în ce mai bun, sau cel puţin va manifesta cu tine asta, chiar dacă în alte contexte va rămâne la fel.

Dacă vei începe să gândeşti lucruri negative despre el va deveni aşa, cu tine.

Tu, da anume tu, îi dai energie partenerului tău, ca să devină ceea ce este (sau ce va fi în scurt timp).

Atunci când ne îndrăgostim, vedem doar lucrurile bune în partener, nu-i aşa?

Este ca şi cum, am vedea numai lumina, atunci când există şi umbră.

Cel mai greu este mai apoi să rămânem concentraţi la acea lumină (de cele mai multe ori vedem doar umbrele), asta ar însemna să continuăm să iubim, să vedem lucrurile bune chiar cu prezenţa unor comportamente ce nu ne plac. Asta, dacă ne-ar reuşi, ne-ar ajuta să avem alături un partener care evoluează continuu.

Lumina există întotdeauna în partener, chiar după mai mult timp, când ne întrebăm unde este cel de care ne-am îndrăgostit, el nu s-a schimbat, Universul la începutul relaţiei ne-a arătat doar ce-i bun, ca să ştim mai apoi cum să ne concentrăm pe asta.

Încearcă atunci când cel de lângă tine greşeşte, să te întrebi:

Cum aş reacţiona, gândi, în această situaţie, dacă l-aş iubi?

Şi acum un exerciţiu, e inventat/adaptat de mine,  care îmi este tare drag, deşi pare simplu, face minuni, vei putea înţelege asta doar dacă-l faci:

Seara când stai în pat, dar încă nu dormi, imaginează-ţi că spui partenerului tău lucruri bune despre el (acele lucruri care ţi-au plăcut la început, sau anumite calităţi, pe care le are, dar totuşi ai vrea să le manifeste mai mult) de ex: eşti tandru, eşti atent, eşti iubitor, eşti echilibrat şi calm, eşti perseverent, eşti amabil, eşti romantic…lista trebuie să fie cât mai lungă, dar nu foarte, ca în vreo 5-10 min, să reuşeşti să repeţi fiecare calitate de câteva ori. În acest timp îţi imaginezi partenerul tău, deţinând aceste calităţi, cum este fericit că poate să-ţi ofere ţie toate astea.

Exerciţiul face minuni mai ales când sunteţi certaţi(deşi e greu să-l faci, când crezi că doar el e de vină), asta nu înseamnă că altceva nu mai trebuie să faci nimic ca relaţia să fie bună.

În foarte scurt timp, dacă îl faci în fiecare zi, şi încerci să vezi asta în el, vei înflori să vezi ce bun devine.

Şi încă ceva, nu uita ce am scris la începutul articolului, cum te vede el, depinde cum te vezi tu, lucrează mai degrabă la a te iubi şi respecta, tu pe tine, din partea lui vei primi automat respect şi dragoste…

Da, da, da, cum vezi relaţia contează la fel de mult.

Să recapitulăm:

Cum te vezi pe tine, aşa te vor vedea alţii;

Cum vezi partenerul aşa va fi în relaţia cu tine;

Cum vezi relaţia aşa va deveni.

Scrie-mi un comentariu dacă nu eşti de acord.

Succese!!!

Îţi este greu?

Există lucruri pe care le faci ca să câştigi bani.

Există lucruri care le faci cu plăcere, sau le-ai face cu plăcere, dacă ai avea curaj să le faci, mai bine zis, cu pasiune.

Dacă astea corespund, şi faci cu plăcere ceva, pentru care primeşti şi bani, adică pasiunea ta corespunde cu ceea ce faci majoritatea timpului eşti fericit, sau, aşa ar fi de aşteptat să fie.

E ca şi cum, pentru a primi bani, ca să supravieţuieşti, sau ca să faci alte chestii care îţi aduc plăcere, ai fi nevoit să duci o greutate foarte mare în spate, 8 sau mă rog, nu mai ştiu câte ore pe zi.

Dacă ai un talent, o pasiune, e ca şi cum ai picta un apus, este diferenţă nu?

Implică un fel sau altul de creativitate, e ceva ce creezi tu, cu sufletul tău, e mult mai mult decât a căra o greutate.

Oamenii, în ceea ce fac, sunt diferiţi.

Unii oameni, cară ziua greutăţi, ca seara, să se poată bucura, că pot realiza ceea ce le place, sau mai degrabă ceea ce îi împlineşte (ziua şi seara sunt doar metafore, pot fi interpretate în diferite moduri).

Alţii, uită de apus, se „încarcă” prea mult, şi uită că există ceva superior sacului dus – cerul.

Unii încearcă să picteze chiar cu greutatea pe spate.

Alţii ajung seara, cu mâinile prea obosite, ca să mai poată simţi periuţele fine, deşi, ar fi vrut s-o facă, nu mai pot picta.

Unii, aşteaptă toată ziua apusul perfect, se pregătesc, se jertfesc, înfometându-se, ca să nu care, şi să poată face un tablou preţios, renunţă la bani, de dragul creatului.

Există fericiţi, pentru care pictatul devine ceea ce fac ei pentru a face bani, fac asta cu pasiune, cu dedicare, şi asta le aduce şi un venit mulţumitor, nu mai sunt nevoiţi să care nimic în spate, excelent nu?

Dar…

Există o capcană.

Când faci prea mult din pasiunea ta, fără să ai grijă de nişte nuanţe, asta riscă să devină, în timp, o greutate cărată în spate.

Sau, invers, de ce nu, dacă accepţi greutatea din spate ca ceva bun, începe a fi percepută, ca un act de creaţie, ca un dans frumos.

Tu cum percepi ceea ce faci?

 

 

Cheia... e la tine!

Familia este un sistem;

Societatea este un sistem mai mare, care cuprinde mai multe sisteme mici;

Tu eşti element al acestor sisteme;

Asta ştiai demult…

Şi mai ştiai că, atunci când se schimbă un element al sistemului se schimbă toate celelalte.

Şi totuşi încerci în continuare să schimbi celelalte elemente (pe ceilalţi).

Dar am o ştire nu prea bună pentru tine:

Ai în posesie o cheie (un instrument) magică pe care, când înveţi să o foloseşti, te ajută să te schimbi doar pe tine orice manevrare cât de sofisticată ai învăţa, nu o poţi aplica pe ceilalţi, pentru că cheia (instrumentul) se potriveşte doar pentru elementul tău din sistem.

Dar am şi o ştire bună:

Ca în orice sistem când tu te schimbi automat se schimbă alte elemente, astfel încât, dacă eşti destul de abil în ceea ce faci, poţi schimba o întreagă societate (prin schimbările în lanţ care vor urma), rotind în direcţia bună elementul pe care îl deţii.

Fii atent de fiecare dată când încerci să foloseşti cheia pentru a roti alte elemente pentru că tu crezi că eşti ok, iar alţii se înşeală.

Doar nu-ţi place când alţii vor să te schimbe?

Şi treptat, observi, cum în timp ce te concentrai la propriul element al sistemului, găsind noi şi noi secrete, care te fac să evoluezi, întâmplător, în jurul tău, lucrurile, evenimentele, oamenii, încep să se schimbe.

Oare nu e magie?

Eşti repetent sau ai "note mari"?

Pe pământ suntem „la şcoală”

Am venit aici să învăţăm anumite lucruri.

Am venit să învăţăm să iubim şi să dăruim iubire;

Am venit să acceptăm iubire şi manifestările ei din partea celor din jur (credeţi-mă e mult mai greu să primim decât să dăruim, chiar dacă nu pare a fi aşa);

Am venit aici să iertăm şi să acceptăm (tot prin dragoste), pe cei din jur, mai ales pe părinţi, copii şi parteneri de viaţă;

Am venit să învăţăm să ne acceptăm pe noi înşine, în totalitate.

Totuşi:

În fiecare zi facem totul ca să ne eschivăm de la cel mai important lucru pentru care ne-am născut – să învăţăm, dar încercăm să facem lucruri pe care le numim „importante”.

Facem bani – în loc să ne facem lucrul cu dragoste;

Ne petrecem timpul – în loc să-l trăim intens;

Facem sex – în loc să facem dragoste;

Şi multe alte lucruri de acest gen, când ar fi trebuit să fie cea mai fericită şcoală, este una unde din frica de examenul final, apare doar vinovăţie, sau încercarea de a da vina pe ceva, sau cineva din afară.

Cel mai straniu lucru (care pare firesc la prima vedere pentru că ne-am obişnuit cu el), este că dorim să ne prelungim viaţa, adică orele în care stăm la şcoală, dar nu învăţăm nimic.

Nu ne place aici şi ne plângem, totuşi nu vrem să plecăm.

Cum se face că se întâmplă aşa?

Dar ţie îţi place la şcoală?

Îţi înveţi lecţia?

Trecut, prezent sau viitor?

Există oameni care schimbă (sau încearcă să schimbe), trecutul.

Ca şi cum ar încerca să schimbe amprenta lăsată pe pereţii unei peşteri de piatră. Aceşti oameni s-au blocat undeva, în trecut, se învinovăţesc pentru lucruri pe care nu le mai pot schimba (în trecut, pentru că percepţia schimbată a lucrurilor care au fost „greşite” atunci poate schimba lucrurile în viitor).

Alţi oameni încearcă să schimbe prezentul, ca şi cum cineva ar sta la poalele unui munte, în calea unui bulgăre enorm de zăpadă, ca acesta să nu facă prăpăd, (ceea ce este inutil, dacă nu chiar periculos).

Totuşi, ar fi foarte bine dacă am încerca să schimbăm viitorul, prin prezent, ajutaţi de experienţa trecutului.

Simbolic, ar trebui să ne urcăm în vârful muntelui ca să nu lăsăm bulgărul să se pornească.

Dar să le luăm pe rând:

Acum ai un gând, o intenţie, o emoţie (asta e bulgărul din vârf)

Mâine va fi o urmare materializată (asta e bulgarul mare de la poale), pe care chiar dacă încerci, e greu şi poate inutil s-o schimbi, mai bine accepţi consecinţele şi te concentrezi la bulgării mici de sus. Pierzi multă energie inutil, luptând cu ceea ce este.

De exemplu: dacă ai dureri de cap şi i-ai o pastilă, te lupţi la poalele muntelui cu urmările, cauza a fost anterior.

E mult mai uşor (chiar dacă nu pare)să prevenim, până nu ne năvălesc evenimentele care pot fi cu greu schimbate.

Cu trecutul e şi mai grav, eşti departe de a preveni alte catastrofe plângându-te de stricăciunile produse din vina ta (autoînvinuire), sau a celorlalţi.

Încearcă să te concentrezi mai degrabă la ce vei avea din ceea ce semeni azi, decât la ceea ce eşti azi nevoit să culegi.

E timpul semănatului!

Dorinţele noastre (obiectivele) sunt ca nişte seminţe, formularea corectă şi lucrul la ele este ca şi semănarea în sol şi îngrijirea plantelor.

Şi ca şi în cazul semănatului, există nişte condiţii care le-ar putea asigura creşterea şi rodul (realizarea).

Pregătirea solului

O dorinţă formulată într-o minte(sol) plină de gânduri negative (buruieni), sau lipsită de energie de acţiune (ne-afânat) va avea puţine şanse să se realizeze.

Momentul potrivit

Toamna sau primăvara prea devreme sămânţa nimerită în sol poate îngheţa, sau răsări fără a avea şanse să ajungă la maturitate, ca să aducă şi roade, dorinţele au momente potrivite şi ele, de obicei, simţim intuitiv când sunt acestea.

Aşteptarea răbdătoare

De multe ori noi facem greşeala de a fi nerăbdători şi de a aştepta rezultate imediate, uitând că pământul (câmpul energetic, Universul) are nevoie de timp, ca dorinţa să răsară, crească, înflorească ca doar mai apoi să dea roade.

Grija continuă şi dedicarea   

Plantele au nevoie să fie îngrijite, vom fi atenţi să le irigăm (cu energie, entuziasm), să le păzim de dăunători de tot tipul, dar totuşi, e nevoie să fim calmi în aşteptare, natura îşi va face singura treaba, să nu ne implicăm prea mult.

Unele dorinţe sunt ca nişte copaci cu fructe, au nevoie de mai mulţi ani ca să aducă primele roade.

Şi ultima

Fiţi atenţi ce semănaţi

Dacă doriţi bani să nu vă aşteptaţi să aveţi roadă şi sănătate sau dragoste ca bonus, seminţele dau roadă asemeni lor.   

Semănaţi doar ceea ce vreţi să culegeţi!

Apă vie

Credeţi în poveşti?

Eu da

Cred că există în poveştile populare „ascunse” anumite secrete.

De fapt nu sunt ascunse, ci poartă o mască, ca mintea să nu pună întrebări, iar sufletul (în limbaj psihologic subconştientul), descifrându-le să le poată folosi.

Cred că apa vie şi apa moartă din poveşti simbolizează emoţiile pozitive şi emoţiile negative, care tămăduiesc sau omoară.  

Totuşi mai devreme afirmam că nu există emoţii rele, emoţiile negative au şi ele un rol.

Şi anume:

Atunci când apare tendinţa de a merge pe căi greşite, apar forţe universale care prin distrugere, stopează aceste tendinţe, şi echilibrează lucrurile. Apa vie şi apa moartă reprezintă extreme ale aceluiaşi proces, energia universală care pune totul în mişcare.

Nu pot exista doar emoţii pozitive, pentru că, dincolo de emoţii, pozitive şi negative, stă una şi aceiaşi forţă, totul e una şi toate sunt spre evoluţie, echilibrul le uneşte pe toate.

Atunci când apar dezechilibre, emoţiile negative ne ajută să readucem echilibrul.

Asta nu semnifică că prea multe emoţii pozitive vor duce neapărat la opusul lor. Dar sursa greşită a celor dintâi vor duce la apariţia celorlalte.

Aveţi grijă cu ce vă hrăniţi sufletul, unde căutaţi emoţii şi ce calitate au acestea, pentru că, ca şi apa moartă, emoţiile negative vă vor distruge şi fizic în final.

Succese!

Şi… echilibru!