De ceva mai mult
de o lună, mi se tot încearcă graniţele personale.
Ce înseamnă asta?
De fapt înseamnă
că nu aveam până ceva timp în urmă nişte graniţe foarte bine conturate, sau mai
bine zis, acceptam foarte uşor să mi se încalce anumite graniţe, existente dar
pe care nu prea le apăram.
Dacă de exemplu
eram rugată să fac ceva la o oră care nu-mi convenea, acceptam deşi dădeam de
înţeles că nu-mi convine, în speranţa că, poate, poate renunţă persoana să mă „invadeze”.
Dacă mi se cerea să lucrez ore în plus, cu argumentul „este nevoie de tine…”,
la fel acceptam, deşi nu era în interesul meu. Am tot acceptat toată viaţa
lucruri, chiar uneori am oferit ceea ce credeam eu că ar trebui să ofer, deşi
nu-mi făcea plăcere. Aşa suntem noi uneori, nu ştiu acum din ce cauză, dar se
vede că aşa suntem, unii mai mult unii mai puţin.
Totuşi eu sunt de
vină, sau mai ales – responsabilă, pentru că, aveam graniţe prea uşor de
încălcat, doar când cineva se „băga” prea adânc în intimitatea mea, reacţionam
pasiv-agresiv, ceea ce pe toţi îi mira, după ce, multă vreme, acceptam să mi se
întâmple.
De ce ar fi
cineva atent la ce mi se întâmplă mie, la ce este şi nu este confortabil pentru
mine, dacă eu nu sunt destul de clară în a comunica asta celor din jur?
De ce ar trebui
să ghicească cineva că, deşi accept unele lucruri, nu întotdeauna o fac pentru
că vreau, ci, poate uneori pentru că am convingerea că a fi bun ar semnifica să
nu refuzi niciodată?
Abia recent, mai
bine zis chiar azi, mi-am dat cu adevărat seama că lumea îmi încalcă graniţele
pentru că eu nu arăt că-mi pasă de acele graniţe.
Graniţele timpului, cel puţin pentru mine,
sunt foarte importante şi, totodată foarte greu să le menţin.
Nu am un răspuns
la cauzele unor lucruri care se întâmplă, dar se pare că majoritatea oamenilor
nu înţeleg de ce este nevoie de timp personal, timp în care nu faci nimic
pentru o companie, sau pentru altcineva, timp în care poţi, sau ai putea dacă
l-ai avea, să te refaci ca mai apoi să dai adevărată valoare lumii din jur.
Poate într-un fel
este vorba despre timpul liber, adică acel timp în care nu ai responsabilităţi
faţă de ceilalţi, dar dacă faci ceea ce are cu adevărat valoare pentru tine, te
va ajuta ca pe viitor să dai mai mult şi mai mult (mă refer la calitate nu la
cantitate adică ore).
Imaginaţi-vă un
pom fructifer!
El are în fiecare
an, o cantitate de energie, din apa şi lumina naturală.
Are de ales
dintre a oferi fructe, cât mai multe pe de o parte şi, de a creşte în
dimensiuni pe de altă parte…
Majoritatea
dintre noi credem că, colegii, angajaţii, soţii, soţiile sau şefii noştri
trebuie să ne dea fructe, din ce în ce mai multe în fiecare an (de multe ori cu
aceeaşi cantitate de energie solară şi terestră ca şi anul trecut), dar uităm
că pentru asta este nevoie ca acel pom să crească în dimensiuni ca să poată
ţine toate fructele, iar pentru asta este nevoie de energie şi timp.
Nu ştiu cum voi,
eu de ex. am nevoie de timp ca să devin din ce în ce mai bună (tot pentru a
oferi ce pot eu mai bun), dacă nu am timpul necesar ca să cresc, nu pot să mai
dau roade bune.
Ce au graniţele
cu roadele?
Foarte multe…
Ultimul timp am
înţeles care ar fi limitele care, nu voi mai permite să-mi fie încălcate, anume
pentru a-mi permite să cresc, în ritmul meu, poate mai încet decât vrea cineva,
dar cred că fructele pe care pot să le ofer, merită răbdarea.
Din cauza că am
încălcat nişte principii personale foarte profunde pentru mine, de mai mult de
o lună nu am avut nici un pic de inspiraţie ca să scriu, să mă joc cu altceva
decât mintea mea logică, să creez în general, să fiu spontană.
Iar creativitatea,
pentru mine, este mult mai importantă decât ceea ce poate să-mi ofere timpul în
care „obosesc” în emisfera mea stângă.
Dacă ar fi totuşi
să fiu realistă acum, aş spune că pomul are nevoie să dea roade pe de o parte,
chiar şi când este mic, ca să înţeleagă sensul pentru care a fost creat, dar şi
să crească, pe de altă parte, deci să aibă grijă şi de interiorul său sacru.
Tu ce crezi?
Aştept să-mi laşi
într-un comentariu părerea ta, sunt sigură că merită atenţie!
