Trecut, prezent sau viitor?

Există oameni care schimbă (sau încearcă să schimbe), trecutul.

Ca şi cum ar încerca să schimbe amprenta lăsată pe pereţii unei peşteri de piatră. Aceşti oameni s-au blocat undeva, în trecut, se învinovăţesc pentru lucruri pe care nu le mai pot schimba (în trecut, pentru că percepţia schimbată a lucrurilor care au fost „greşite” atunci poate schimba lucrurile în viitor).

Alţi oameni încearcă să schimbe prezentul, ca şi cum cineva ar sta la poalele unui munte, în calea unui bulgăre enorm de zăpadă, ca acesta să nu facă prăpăd, (ceea ce este inutil, dacă nu chiar periculos).

Totuşi, ar fi foarte bine dacă am încerca să schimbăm viitorul, prin prezent, ajutaţi de experienţa trecutului.

Simbolic, ar trebui să ne urcăm în vârful muntelui ca să nu lăsăm bulgărul să se pornească.

Dar să le luăm pe rând:

Acum ai un gând, o intenţie, o emoţie (asta e bulgărul din vârf)

Mâine va fi o urmare materializată (asta e bulgarul mare de la poale), pe care chiar dacă încerci, e greu şi poate inutil s-o schimbi, mai bine accepţi consecinţele şi te concentrezi la bulgării mici de sus. Pierzi multă energie inutil, luptând cu ceea ce este.

De exemplu: dacă ai dureri de cap şi i-ai o pastilă, te lupţi la poalele muntelui cu urmările, cauza a fost anterior.

E mult mai uşor (chiar dacă nu pare)să prevenim, până nu ne năvălesc evenimentele care pot fi cu greu schimbate.

Cu trecutul e şi mai grav, eşti departe de a preveni alte catastrofe plângându-te de stricăciunile produse din vina ta (autoînvinuire), sau a celorlalţi.

Încearcă să te concentrezi mai degrabă la ce vei avea din ceea ce semeni azi, decât la ceea ce eşti azi nevoit să culegi.