Îţi este greu?

Există lucruri pe care le faci ca să câştigi bani.

Există lucruri care le faci cu plăcere, sau le-ai face cu plăcere, dacă ai avea curaj să le faci, mai bine zis, cu pasiune.

Dacă astea corespund, şi faci cu plăcere ceva, pentru care primeşti şi bani, adică pasiunea ta corespunde cu ceea ce faci majoritatea timpului eşti fericit, sau, aşa ar fi de aşteptat să fie.

E ca şi cum, pentru a primi bani, ca să supravieţuieşti, sau ca să faci alte chestii care îţi aduc plăcere, ai fi nevoit să duci o greutate foarte mare în spate, 8 sau mă rog, nu mai ştiu câte ore pe zi.

Dacă ai un talent, o pasiune, e ca şi cum ai picta un apus, este diferenţă nu?

Implică un fel sau altul de creativitate, e ceva ce creezi tu, cu sufletul tău, e mult mai mult decât a căra o greutate.

Oamenii, în ceea ce fac, sunt diferiţi.

Unii oameni, cară ziua greutăţi, ca seara, să se poată bucura, că pot realiza ceea ce le place, sau mai degrabă ceea ce îi împlineşte (ziua şi seara sunt doar metafore, pot fi interpretate în diferite moduri).

Alţii, uită de apus, se „încarcă” prea mult, şi uită că există ceva superior sacului dus – cerul.

Unii încearcă să picteze chiar cu greutatea pe spate.

Alţii ajung seara, cu mâinile prea obosite, ca să mai poată simţi periuţele fine, deşi, ar fi vrut s-o facă, nu mai pot picta.

Unii, aşteaptă toată ziua apusul perfect, se pregătesc, se jertfesc, înfometându-se, ca să nu care, şi să poată face un tablou preţios, renunţă la bani, de dragul creatului.

Există fericiţi, pentru care pictatul devine ceea ce fac ei pentru a face bani, fac asta cu pasiune, cu dedicare, şi asta le aduce şi un venit mulţumitor, nu mai sunt nevoiţi să care nimic în spate, excelent nu?

Dar…

Există o capcană.

Când faci prea mult din pasiunea ta, fără să ai grijă de nişte nuanţe, asta riscă să devină, în timp, o greutate cărată în spate.

Sau, invers, de ce nu, dacă accepţi greutatea din spate ca ceva bun, începe a fi percepută, ca un act de creaţie, ca un dans frumos.

Tu cum percepi ceea ce faci?