A fi sau a face?

Eşti ceea ce faci?

Priveşte în jur!

Cred că îţi este cunoscută scena în care se cunosc oamenii (fac cunoştinţă):

Sunt X, sunt jurist;

Sunt Y, sunt manager;

Sunt Z, sunt psiholog…

Să fie oare chiar aşa?

Sună de parcă am spune: „sunt masca mea socială” sau „sunt rolul meu social”.

Oare chiar suntem asta?

Nu! Cu siguranţă nu.

E oribil, pentru că asta e doar costumul pe care îl port 8 ore în zi, 5 zile în săptămînă (în mediu). Cum facem că ne identificăm cu un costum?

A face a devenit mult mai important decît a fi şi a început  chiar să-l înlocuiască.

Ce-ar fi oare ca atunci cînd mergem la bancă, operatoarea ce ne deserveşte să ne zîmbească nu ca angajată a băncii, ci ca femeie, e poate tot un rol, dar mult mai uman.

Ce-ar fi ca atunci cînd şeful strigă la noi, să ne amintim că el este om, poate are şi el problemele sale, personale (de fapt sigur le are), se simte slab, poate simte că nu se descurcă, poate are nevoie de o vacanţă, poate nu se simte iubit.

Nu vă îndemn să vă simţiţi la un nivel cu şeful, sau să vă permiteţi să fiţi aroganţi. Încercaţi doar să vedeţi ce este în spatele acelui rol social. Oare nu există acolo un suflet? Oare nu are nevoie persoana de sub costum să simtă, să trăiască, să fie?

Dar tu te-ai gîndit vreodată cine eşti?

Eu sunt Vera, sunt psiholog…

Nu, nu-mi place cum mă simt cînd spun asta, pentru că sunt mult mai mult decît activitatea mea.

Şi tu… cine eşti?