Tu ce diamante ai?

Imaginează-ţi că sfera profesională este o piaţă.

Cu toţii vindem ceva.

Avem câte o marfă (sau câteva tipuri), o vindem, sau avem câteva tipuri de marfă dar vindem ceva din asta.

Cineva are un sac, sau chiar mai mulţi, dar marfa lui este neapreciată pe piaţă, se plăteşte foarte puţin pe ea, deci el va primi puţini bani pe ea, în final va fi mai sărac (va avea mai puţini bani, ca să nu supăr cu acest cuvânt cam dur), decât unul care are doar foarte puţin ca cantitate (mai ales în comparaţie cu sacul/sacii), dar valorează ca aurul, sau chiar ca diamantele.

Daca ai o specialitate, care oricine din lume ar putea s-o facă, care nu necesită abilităţi speciale, este simplă, vei fi cel cu sacul…

Dacă ai un talent special (nu mă refer la talente cu care poţi neapărat ieşi pe scenă, ci orice talent văzut ca fiind unic, ceva care nu poate oricine), acesta va fi cumpărat la preţul aurului.

Mai este un mic secret:

Poţi avea aurul, dar fiindcă este încă în stare de minereu, nu l-ai recunoscut încă, sau, l-ai recunoscut, dar crezi că prelucrarea lui ar dura prea mult şi ar necesita mult efort.

Tu alegi:

Vinzi lucruri fără valoare şi pierzi timpul pentru a acumula cât poţi…

Sau –

Investeşti timp, pe cât e posibil, ca pe lângă ceea ce faci acum, cu multă inspiraţie, să găseşti ceea ce ar fi aur pentru tine: un talent, o abilitate pe care s-o dezvolţi atât de mult încât să devii maestru în asta.

Nu e vorba doar de bani, nici pe departe.

Imaginează-ţi:

Cum te vei simţi, ştiind că vinzi aur şi diamante?

Oare nu mai bine, decât dacă vinzi surcele?

Nu că nu ar fi utile cele din urmă…

Şi totuşi…

Te las să te gândeşti ce marfă propui pe piaţă.

Cât de bun eşti în ceea ce faci?

Cât suflet depui în asta?

Cât de mult corespunde cu ceea ce vrei să faci tu cu adevărat, cu ceea ce ai putea numi talentul tău, zona ta de excelenţă?

Unde este ascunsă comoara ta?

Ai descoperit-o?

Scrie-mi într-un comentariu ce crezi, iar eu, voi încerca să te ajut, sau, poate ceilalţi cititori vor sugera şi ei, ce-i de făcut.

Mulţumesc că te gândeşti atât de serios la viaţa ta, încât ai citit până la urmă!