Echilibru

 

Astăzi voi scrie ceva ce nu se referă neapărat la psihologie, şi totuşi…

Există un fenomen, care apare în mai multe domenii ale vieţii: Crearea echilibrului.

Să-ţi dau câteva exemple:

O persoană care vrea cu tot dinadinsul să arate bine, neapărat va avea probleme, de ten sau cu masa corpului, care pare să fie de necontrolat, de parcă corpul i-ar spune: nu exagera, acceptă că nu eşti perfect, vezi că nu-ţi iese să arăţi perfect.

Cei care exagerează cu „modul sănătos de viaţă”, se îmbolnăvesc destul de des.

O soţie super „corectă” va avea un soţ care va face echilibru, fiind foarte incorect cu ea, sau dacă soţia este super religioasă, soţul va fi cel puţin indiferent în faţa religiei, dacă nu chiar ateist; la fel cu femeile care fac totul, şi bani, şi treburi casnice, si câte şi mai câte, şi apoi se miră că au soţi „leneşi”.

Într-o relaţie de afaceri dacă un partener este prea responsabil, celălalt, fără a se strădui va fi iresponsabil, dacă unul va fi super punctual (cazul în care se va acorda punctualităţii atenţie exagerată), celălalt neapărat va întârzia.

Şi tot aşa…

 Este vorba anume de chestii exagerate, care distrug un echilibru care deja există.

În univers există forţe care creează echilibru, ca şi cum fiecare ar primi posibilitatea mijlocului de aur, dacă un element este forţat, celălalt cedează din greutate.

Dacă ne-am afla într-o barcă care are doar două vâsle, iar unul din persoane le-ar lua şi ar începe a vâsli celălalt automat nu ar avea cum s-o facă şi el…

Ca şi cum sistemul (oricare, familial sau organizaţional, sau o persoană văzută ca un sistem), ar primi un punctaj care ar permite fiecărui element câte 50 puncte, iar unul din elemente ar folosi calitatea dată la 100, acest element, fără să vrea, acest element, exagerând, obligă pe celelalte să fie la 0.

Lucrurile exagerate întotdeauna aduc consecinţe negative, nimic nu-i perfect, şi nici nu trebuie să fie.

Entuziasm!

… şi, nu exageraţi!