Fructe sau lemne?

Mă gândeam acum că am acceptat atât de multe lucruri care mi s-au cerut, sperând că în curând (de aproape 2 ani deja în curând), voi avea şi eu parte de ceea ce vreau, încât acum nu mai am forţe de nimic.

Deşi vreau să servesc pe cei din jur, vreau să-i servesc cu ce am eu mai bun, nu cu ceva care, au aproape toţi cei pe care-i cunosc, sau mai ales, cum crede cineva că ar fi mai bine pentru sine, sau pentru o cauză, oricare ar fi ea.

Vreau să fac ceea ce fac eu cel mai bine şi îmi place, atâta timp cât îmi va permite să fiu în regulă ca să mai fac şi mâine lucruri bune.

Dacă mi se limitează posibilitatea de a face asta, voi seca într-un sfârşit şi, nu voi mai avea de unde da nimic.

Este ca şi cum ai sădi o livadă de pomi fructiferi, iar când ai ajuns la primele roade, ai tăia copacii pentru lemne, pentru că, deşi nu te-ai gândit, ai nevoie de trunchiuri la moment, nu de fructe.

Dacă ai un partener, este de datoria ta să ceri/aştepţi de la el să-ţi ofere fructe, ce are el cel mai bun, nu să-l exploatezi pentru ceva ce ar putea oricine să-ţi ofere, e absurd. Dacă ai angajaţi ce pot multe, nu scoate din ei altceva decât tot ce ar putea ei să facă mai bine şi nu-l tăia, prin presiuni inutile, nu are cum să reziste şi, să mai fie şi creativ!

 Dacă tai anul acesta copacii pentru lemne (nici măcar nu sunt destul de bune…), la anul nu vei mai avea nici un fruct, gata.

Mă simt fără puteri să aştept, mă simt tăiată pentru lemne!

Ştiu că poate mă laud, dar ştiu şi faptul că pot mai mult decât mi se cere, mai mult nu în sens de cantitate, pentru că e şi aşa mult, ci în sens de nivel de evoluţie.

Nu mai văd sensul.

Vreau timp ca să pot face fructe, ca să pot fi creativă, ca să înfloresc!

Ştiu că am lemnul tare, dar nu pentru asta am venit pe lume, dacă veneam pentru  a fi pus pe foc mă năşteam un copac bun de lemne.

Nu mai vreau să dezvolt rezistenţa, vreau să se coc fructe dulci.

Nu am nici un gând împotriva celor cu lemnele, fiecare dintre noi este important, este vorba mai degrabă să facem ceea, pentru ce ne-am născut.

Îţi mulţumesc că ai avut răbdare să citeşti ceva atât de personal şi, sper să-ţi fie şi util!