Nevoie de... Emoţii

Emoţiile sunt energia care ne mişcă, ne motivează, sau nu, totuşi ca să trăim, să ne menţinem în viaţă, avem neapărat nevoie de emoţii.

Cu ceva timp în urmă, neplanificat, am procurat cartea „Dama cu camelii” de Al. Dumas fiul, o citisem cîndva, în adolescenţă, şi îmi plăcuse, dar de foarte mult timp nu am mai citit romane, de oricare tip. Şi atunci, am înţeles ceva: avem nevoie de emoţii, dacă nu avem parte de ele în propria viaţă, le căutăm în viaţa altora, în vieţi inventate de cineva, sau…

Sau în reclame, internet… din această cauză suntem atît de fideli cumpărători a lucrurilor care ne… emoţionează.

Oamenii de ştiinţă spun (cînd vorbesc de puterea vizualizării), că creierul nu face diferenţă dintre emoţiile simţite cu adevărat, cele ce urmează anumite evenimente, şi emoţiile provocate voluntar, cînd ne imaginăm ceva. Acest lucru este un avantaj, dar nu numai, uneori poate fi şi un dezavantaj.

Atunci cînd dorim să învăţăm ceva nou, de ex: să fim calmi în situaţii anumite, putem exersa, stînd în fotoliu, emoţiile date, iar cînd vom nimeri în situaţii asemănătoare să fim mult mai calmi şi relaxaţi ca mai înainte, sau să vizualizăm realizarea scopului ca să ne motivăm să înaintăm.

Dar în cazul cînd ne provocăm emoţii visînd, există o limită, după care, emoţiile ne sunt dăunătoare, pentru că ne stopează din acţiuni, ne blochează în zona de confort. E ca şi cum am visa, cu ochii deschişi că facem un salt cu paraşuta, e emoţionant, dar, în cazul cînd rămîne doar cu visatul ne ajută puţin…

Ne ajută să ne simţim bine, pentru moment, şi, dacă asta este scopul, e ok, dar, dacă doriţi să treceţi la acţiune, visările îndelungate măresc frica de a trece la act.

Totuşi, emoţiile sunt foarte necesare, în aşteptarea lor ne simţim motivaţi, de dragul lor facem schimbări, le dorim, le căutăm.  Secretul este să ştim să alegem sursele emoţiilor noastre cu grijă… Să primim emoţii din ceea ce suntem noi, din ceea ce facem, din ceea ce ne creează nouă satisfacţii, şi nu numai, pentru că emoţiile negative (sigur fără excese) sunt şi ele benefice.

 Dacă însă ai observat că telenovelele, cărţile (chiar şi cele mai bune), emisiunile, filmele, pe scurt vieţile, reale sau mai puţin, ale celorlalţi, îţi provoacă mai des, sau mai intens emoţii decît evenimentele şi acţiunile proprii, este timpul să te întrebi dacă asta vrei. Este timpul să recunoşti că, din frică sau alte motive, preferi să urmăreşti din sală, jocul de pe scenă cu… alţi actori decît tine, şi să trăieşti, o dată cu ei, totuşi din sală, emoţiile care ai fi preferat să le trăieşti din plin.

Ai grijă de emoţiile tale…

Sunt doar ale tale…