Ultimii ani au apărut atîtea
şi atîtea moduri prin care ni se sugerează că trebuie să fim fericiţi. Cărţi cu reţete magice,
reviste, emisiuni TV, toate parcă ne împing în braţele ei, ale fericirii. Încă
nu-mi pot ca seama de ce dar aceasta, cel puţin pe mine, mă face să mă simt
vinovată că, uneori, nu pot fi fericită. Caut cu tot dinadinsul să fug de
nefericire dar nu-mi reuşeşte, iar asta mă face şi mai nefericită. Mi se pare
totuşi firesc şi mult mai binevenit să acceptăm ceea ce simţim, să ne acceptăm
gîndurile, sentimentele, fără a ne impune să le respingem în numele unei
gîndiri pozitive oarbe.
Există chiar o tehnică (preluată
din practici spirituale orientale), ca atunci cînd simţi ceva ce nu ţi se pare
plăcut, să nu respingi, ci să te scufunzi în asta, să percepi, să simţi asta pe
dinăuntru, să pipăi, să guşti să miroşi ca să înţelegi ce vrea să-ţi comunice
senzaţia (emoţia, sentimentul). Fiecare senzaţie pe care o ai în corp să fie
conştientizată. După ce faci asta devine mult mai uşor să treci peste.
Cred că „a te simţi bine”
înseamnă mult mai probabil să simţi bine ce se petrece cu tine, ce se petrece
în tine, fie ceva plăcut sau mai puţin plăcut, adică a fi în contact cu ceea ce
simţi, a te simţi pe tine; decît a
accepta doar ceea ce ţi se pare plăcut în ceea ce simţi.
Metaforic vorbind sentimentul
negativ pe care îl avem ar reprezenta un rîu iar fericirea ar fi pe celălalt mal, nu există nici un pod. Ceea ce
facem noi este de obicei ocolirea rîului, ceea ce este imposibil, sau şi mai
greu de realizat, împingerea rîului. Ceea ce ar fi mult mai înţelept ar fi să
trecem rîul în înot chiar dacă apa ni se pare rece sau prea udă.
Apa
doar ni se pare foarte neplăcută, totuşi este doar apă, noi o încărcăm cu
semnificaţii. În schimb rîul, o dată trecut vom fi gata să cunoaştem fericirea,
ca mai apoi săînţelegem, că nu există o diferenţă între emoţiile negative şi cele pozitive, acestea sunt doar emoţii, ele sunt doar semnale care ne
spun dacă ceea ce se întîmplăla moment corespunde cu ceea ce am dori să se
întîmple. Emoţiile pot deveni cei mai buni aliaţi pe drumul vieţii, de ce
atunci să ne luptăm cu ele?
Entuziasm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu